Opera italiană, inclusă pe lista patrimoniului cultural al Națiunilor Unite

UNESCO, agenția culturală a ONU, a inclus opera italiană, artă veche de patru secole, care îmbină costumele, teatrul și muzica, în categoria patrimoniului cultural imaterial.

Opera italiană s-a dezvoltat la sfârșitul anilor 1500 și începutul anilor 1600 la Florența, la curtea familiei Medici, notează BBC.

• Ceva ascuns adânc în oceanele lumii ar putea agrava schimbările climatice
• Volodimir Zelenski a primit Medalia Internațională a celor Patru Libertăți

De obicei, aceasta implică intrigi complicate, o punere în scenă elaborată și interpretări virtuoase. Interpretarea cântecelor de operă se alătură altor practici italiene renumite, cum ar fi prepararea de pizza și arta de a escalada vârfurile alpine.

„Opera este o excelență mondială”

„Aceasta este o confirmare oficială a ceea ce știam deja: opera este o excelență mondială”, a declarat ministrul italian al culturii, Gennaro Sangiuliano, după decizia UNESCO.

Unesco a descris opera italiană ca fiind „un mod de a cânta controlat fiziologic care mărește puterea de susținere a vocii în spații acustice precum amfiteatrele și bisericile”.

Aceasta a adăugat că arta promovează „coeziunea colectivă și memoria socio-culturală”, fiind, de asemenea, „un mijloc de exprimare liberă și de dialog între generații”.

Primul mare compozitor de operă, un italian

Primul mare compozitor de operă este considerat a fi italianul Claudio Monteverdi, care a trăit între 1567 și 1643.

Cotidianul italian La Repubblica subliniază că această distincție vine în ajunul tradiționalei inaugurări a stagiunii 2023-24 a operei La Scala.

În prezent, există aproximativ 60 de teatre de operă în Italia – un record mondial -, în timp ce cântăreți de operă precum tenorul Luciano Pavarotti, din secolul al XX-lea, au fost venerați ca vedete majore.

UNESCO a mai enumerat ceviche-ul peruvian, pictura pe ricșă din Bangladesh, meșteșugurile ceramice uzbece, țesutul de pânză din Coasta de Fildeș și alte câteva obiceiuri și tradiții ca făcând parte din patrimoniul cultural imaterial al umanității.