Astronomii au descoperit un mini-Neptun într-un sistem stelar binar

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un mini-Neptun dintr-un sistem stelar binar tocmai a fost descoperit de către astronomii amatori. Planeta se află în „zona locuibilă” a stelei sale, având o temperatură potențial moderată, și reprezintă o provocare pentru ideile actuale despre formarea planetelor.

Astronomii și-au imaginat cândva că sistemul nostru solar, cu Soarele său liniștit de vârstă mijlocie, găzduind planete mici și stâncoase pe orbite apropiate și giganți gazoși mai departe, ar putea fi tipic, chiar obișnuit. Dar, până acum, în era tehnologiei din ce în ce mai puternice de căutare a planetelor, se dovedește a fi orice altceva decât obișnuit.

Alte sisteme planetare pot arăta foarte diferit, dacă nu chiar ciudat. Un sistem numit TOI 4633 pare cu adevărat straniu: un mini-Neptun dintr-un sistem stelar binar urmează o orbită asemănătoare cu cea a Pământului, de 272 de zile, în jurul uneia dintre cele două stele care sunt prinse într-o îmbrățișare orbitală. Dar orbitele stelare și cele ale mini-Neptunului și a unei posibile planete soră ridică întrebări despre cum se formează sistemele planetare și dacă astfel de aranjamente pot rămâne stabile în timp.

Un mini-Neptun dintr-un sistem stelar binar este un întreg puzzle pentru astronomi

Dintre miile de exoplanete (planete aflate dincolo de sistemul nostru solar) confirmate până acum în galaxia noastră, majoritatea au fost detectate folosind metoda „tranzitului”: măsurarea micii scăderi a luminii stelare atunci când o planetă trece prin fața stelei sale. Și majoritatea acestor detectări de tranzit implică planete cu orbite scurte, „anii” lor (o rotire în jurul stelei) durând câteva zile sau săptămâni.

Astfel, detectarea planetei TOI 4633 c a fost o surpriză binevenită. Asta nu doar pentru că orbita sa de 272 de zile o plasează într-o companie destul de exclusivistă: 175 de planete în tranzit găsite până acum cu ani mai lungi de 100 de zile și doar 40 cu peste 250 de zile.

Planeta, detectată folosind TESS (Transiting Exoplanet Survey Satellite), orbitează în zona locuibilă a stelei sale (distanța de la o stea care ar putea permite formarea apei lichide pe suprafața unei planete). Pentru planeta c, desigur, acest lucru este aproape sigur neadevărat; cel mai probabil are o atmosferă mare și densă, poate similară cu cea a lui Neptun, care ar exclude apa la suprafață. O „Lună” ar putea fi o soluție. Cu cât perioada orbitală a unei planete este mai lungă, cu atât este mai probabil să găzduiască un satelit natural, așa că nu este greu de imaginat un posibil satelit locuibil. Strălucirea acestui sistem ar putea să-l facă o țintă probabilă în continuarea căutării unor astfel de „exoluni”, scrie NASA.

Ce putem învăța de la acest mini-Neptun dintr-un sistem stelar binar?

Lista proprietăților misterioase ale acestui mini-Neptun dintr-un sistem stelar binar continuă. Măsurătorile folosind o a doua metodă de detecție au dezvăluit o posibilă planetă soră cu o orbită de 34 de zile. Aceasta nu traversează, din perspectiva Pământului, fața stelei sale, așa că prezența sa potențială a fost dezvăluită prin „viteza radială”. Lumina venită de la o stea se schimbă ușor în timp ce gravitația unei planete orbitante o trage într-o direcție, apoi în alta; vor fi necesare investigații ulterioare pentru a confirma că planeta soră, sugerată de măsurătorile de viteză radială, există cu adevărat.

Investigația ulterioară a acestui sistem ar putea fi, de asemenea, importantă pentru înțelegerea sistemelor stelare binare (perechile de stele care orbitează una în jurul celeilalte). O stea companion în acest caz orbitează steaua principală în doar 230 de ani, permițându-le să se apropie destul de mult una de cealaltă după standardele interstelare. Orbita mutuală ovală a stelelor și apropierea strânsă, împreună cu o planetă în tranzit pe o orbită lungă în jurul uneia dintre stele, fac din acest sistem unul remarcabil, unul care le va permite oamenilor de știință să-și testeze ideile despre cum se formează sistemele planetare și dacă astfel de configurații orbitale neobișnuite pot reuși să se mențină stabile pe parcursul a miliarde de ani.

Cum a fost detectată exoplaneta?

Planeta TOI 4633 c a fost descoperită de către 15 astronomi amatori care au analizat datele TESS ca parte a proiectului de știință cetățenească Planet Hunters TESS. Aproximativ 40.000 de astfel de voluntari inspectează regulat „curbele de lumină”, linii care urmăresc cantitatea de lumină venită de la o stea și care scad în timpul traversării unei planete, apoi se curbează înapoi în sus când traversarea s-a terminat. Oamenii de știință care investighează sistemul au primit și un ajutor din urmă cu mai bine de un secol: datele de arhivă care făceau parte din Catalogul de Stele Duble Washington, întreținute de Observatorul Naval al SUA, și care au fost colectate între 1905 și 2011.

O echipă internațională condusă de astrofiziciana Nora L. Eisner, de la Institutul Flatiron (SUA), a publicat studiul în Astronomical Journal.

Vă recomandăm să citiți și:

Motivul sinistru pentru care nu am găsit niciodată extratereștri

Astronomii au observat lumina de la unii dintre cei mai vechi quasari din Univers

„Mâna lui Dumnezeu”, structura cosmică de-a dreptul spectaculoasă, însă deloc supranaturală

De ce Sistemul Solar este aliniat cu Axa Răului?