Cum au încercat egiptenii să trateze cancerul în urmă cu 4.000 de ani?

Din textele antice știm că egiptenii antici erau extrem de pricepuți în medicină pentru vremurile lor. De exemplu, ei puteau identifica, descrie și trata boli și leziuni traumatice, construi proteze și realiza plombe dentare. Egiptenii au încercat să trateze cancerul.

Examinând limitele tratamentelor traumatologice și oncologice din Egiptul antic, o echipă internațională de cercetători a studiat acum două cranii umane, fiecare având mii de ani vechime.

• O fosilă unică, veche de 190 de milioane de ani, rescrie istoria unei specii de dinozaur
• De ce neanderthalienii colecționau cranii cu coarne?

„Vedem că deși egiptenii antici erau capabili să trateze fracturi craniene complexe, cancerul încă era o frontieră a cunoașterii medicale”, a spus Tatiana Tondini, cercetătoare la Universitatea din Tübingen (Germania) și autoare a studiului.

Cercetarea a fost publicată în revista Frontiers in Medicine.

Iată cum egiptenii au încercat să trateze cancerul

„Această descoperire este o dovadă unică a modului în care egiptenii au încercat să trateze cancerul acum mai bine de 4.000 de ani. Aceasta este o nouă perspectivă extraordinară în înțelegerea noastră asupra istoriei medicinei”, a adăugat prof. Edgard Camarós, paleopatolog la Universitatea din Santiago de Compostela (Spania) și autor al studiului.

„Am dorit să aflăm despre rolul cancerului în trecut, cât de prevalentă era această boală în antichitate și cum interacționau societățile antice cu această patologie”, a explicat Tondini. Pentru a face acest lucru, cercetătorii au examinat două cranii aflate în Colecția Duckworth a Universității din Cambridge (Anglia). Craniul și mandibula 236, datând din perioada 2687 – 2345 î.Hr., îi aparțineau unui bărbat cu vârsta între 30 și 35 de ani. Craniul E270, datând din perioada 663 – 343 î.Hr., îi aparținea unei femei mai în vârstă de 50 de ani.

Pe craniul 236, observațiile microscopice au arătat o leziune de dimensiuni mari, consistentă cu distrugerea excesivă a țesutului, o condiție cunoscută sub numele de neoplasm. În plus, există aproximativ 30 de leziuni metastatice mici și rotunde răspândite pe craniu.

Ceea ce i-a uimit pe cercetători a fost descoperirea unor urme de tăieturi în jurul acestor leziuni, care probabil au fost făcute cu un obiect ascuțit, cum ar fi un instrument metalic. „Când am observat pentru prima dată urmele de tăieturi la microscop, nu ne venea să credem ce aveam în fața noastră”, a spus Tondini, citată de Eurek Alert.

Medicina egiptenilor antici, mai evoluată decât s-a presupus până acum

„Se pare că egiptenii antici au efectuat un fel de intervenție chirurgicală legată de prezența celulelor canceroase, demonstrând că medicina egipteană antică efectua, de asemenea, tratamente experimentale sau explorări medicale în legătură cu cancerul”, a explicat prof. Albert Isidro, oncolog chirurg la Spitalul Universitar Sagrat Cor (Spania), specializat în egiptologie, și coautor al studiului.

Craniul E270, de asemenea, prezintă o leziune mare consistentă cu o tumoare canceroasă care a dus la distrugerea osului. Acest lucru poate indica faptul că, deși stilul de viață modern, îmbătrânirea populației și substanțele cancerigene din mediu cresc riscul de cancer, cancerul era o patologie comună și în trecut.

Pe craniul E270 există și două leziuni vindecate de la răni traumatice. Una dintre ele pare să fi fost cauzată de un eveniment violent la distanță mică, folosind o armă ascuțită. Aceste leziuni vindecate ar putea însemna că individul a primit un fel de tratament și, ca rezultat, a supraviețuit.

A vedea o astfel de rană la o femeie este, totuși, neobișnuit, deoarece majoritatea rănilor cauzate de violență sunt găsite la bărbați. „A fost această femeie implicată în vreun fel de activități de război? Dacă da, trebuie să reconsiderăm rolul femeilor în trecut și modul în care au participat activ la conflictele din antichitate”, a spus Tondini.

Cercetătorii au spus însă că studiul rămășițelor scheletice vine cu anumite provocări care fac dificile declarațiile definitive, mai ales deoarece rămășițele sunt adesea incomplete și nu există un istoric clinic cunoscut. „În arheologie, lucrăm cu o porțiune fragmentată a trecutului, ceea ce complică o abordare exactă”, a subliniat Isidro.

„Acest studiu contribuie la schimbarea perspectivei și stabilește o bază încurajatoare pentru cercetări viitoare în domeniul paleo-oncologiei, dar vor fi necesare mai multe studii pentru a înțelege cum se ocupau societățile antice de cancer”, a concluzionat Camarós.

Vă recomandăm să citiți și:

Sfânt sau ucigaș cu sânge rece? Adevărul mai puțin știut despre Constantin cel Mare

Un bărbat a făcut descoperirea vieții în grădina casei: o piatră cu inscripții, veche de 1.600 de ani

Când a apărut primul dinozaur cu sânge cald?

Un cercel de aur a dezvăluit o poveste devastatoare de acum 2.200 de ani