Motivele cel puțin ciudate pentru care taiwanezii antici își scoteau dinții sănătoși

Arheologii au acum o înțelegere mai bună a motivelor pentru care taiwanezii antici își scoteau dinții sănătoși.

Deși ablația dinților a fost documentată la grupuri din întreaga lume, aceasta a fost cel mai frecvent asociată cu primele comunități austronesiene, care includeau populații din Taiwan, Asia de Sud-Est și Polinezia. Procedura a fost introdusă pentru prima dată în această zonă acum aproximativ 4.800 de ani, în perioada neolitică, și a continuat până la începutul secolului XX, conform unui studiu publicat în revista Archaeological Research in Asia.

• Cercetătorii au descoperit ruda antică a fluturelui Împărat violet
• Oamenii de știință au descoperit cele mai vechi zaruri din lume

Taiwanezii antici își scoteau dinții sănătoși, cum ar fi incisivii și caninii, fără utilizarea anesteziei. După extracție, cavitățile erau umplute cu cenușă pentru a preveni sângerarea și inflamația. După analiza datelor de la peste 250 de situri arheologice din Asia, cercetătorii au descoperit că 47 dintre acestea conțineau morminte din perioada neolitică (acum 4.800 – 2.400 de ani) până în perioada fierului (cu 2.400 – 400 de ani în urmă) în care persoanele decedate aveau dinți lipsă. Practica era răspândită în mod egal între bărbați și femei, dar, începând cu anii 1900, era mai frecventă în rândul femeilor. Nu doar adulții au suferit lucrări dentare; și copiii erau supuși acestei proceduri.

De ce taiwanezii antici își scoteau dinții sănătoși?

Motivul principal pentru care oamenii i se supuneau acestei proceduri era cosmetic, pentru „exprimare estetică”, au declarat cercetătorii. Aceștia au stabilit acest lucru pe baza exemplelor prezentate în literatura istorică și pe baza documentației mai recente.

„Prima și cea mai frecvent menționată motivație a fost înfrumusețarea, derivată din dorința de a se distinge de trăsăturile faciale ale animalelor, precum și de a spori atractivitatea personală, în special față de sexul opus. O mărturie interesantă a subliniat căutarea de a vedea limba roșie prin golul dinților strălucitori”, au scris autorii în studiu.

Un „test de curaj”, dar și măsură preventivă

Cercetătorii cred de asemenea că extragerea dinților ar fi fost considerată un „test de curaj”, precum și o măsură preventivă, scrie Live Science.

În plus, „locuitorii credeau că ablația dinților putea reduce durerea provocată de tatuare sau putea ușura dificultatea în pronunție. În multe cazuri, rezultatul vizibil era considerat dovadă de curaj sau o măsură a maturității”, au scris autorii. Un alt motiv, bazat pe înregistrările etnologice din Borneo și descrierile istorice din sud-vestul Chinei, ar putea fi că, în cazul în care o persoană suferea de trismus, un dinte scos ar fi făcut posibilă administrarea hranei și a medicamentelor.

„Această rațiune de salvare a vieții, cea mai practică, a ablației dinților poate explica persistența ei, în ciuda procedurii dureroase. Deși cazurile de trismus probabil erau rare, îngrijirea preventivă prin extracția dinților a cântărit mai mult decât perspectivele”, au scris cercetătorii.

Vă recomandăm să citiți și:

Legenda Gladiatorului regizat de Ridley Scott. Maximus a fost fictiv, însă alții chiar au existat în istorie

Descoperire incredibilă într-o canalizare romană de acum 2.000 de ani, în Bulgaria

Fosilele unui vânător gigant au fost descoperite în Namibia

Chiar și scribii egipteni sufereau de boli cauzate „la locul de muncă”