O maimuță și-a recăpătat vederea cu celule stem umane

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

O echipă de oameni de știință i-a redat vederea unei maimuțe reparând o gaură din retină cu un petic derivat din celule stem umane.

Această realizare, descrisă într-un studiu publicat în jurnalul Stem Cell Reports, marchează un pas important în ceea ce privește transplantul de retină. Retina este stratul de celule sensibile la lumină din partea din spate a ochiului, iar deteriorarea sau bolile care afectează acest țesut pot provoca pierderea vederii și orbirea. Astfel de afecțiuni sunt dificil de tratat. În unele cazuri, medicii pot muta o parte din retina pacientului din zonele periferice spre centru, însă acest lucru duce inevitabil la apariția unor pete oarbe în vederea periferică.

• Comportamentele toxice din familie pe care mulți oameni nu le recunosc
• Leo Kanner, medicul care a descris pentru prima dată autismul și cum a ajuns lumea să…

Studiul s-a concentrat pe repararea unei găuri maculare, o afecțiune rară în care se formează o gaură chiar în centrul retinei, la nivelul „foveei”, zona responsabilă pentru vederea centrală și focalizarea precisă. Găurile maculare apar adesea atunci când substanța gelatinoasă din interiorul ochiului se retrage de pe retină, provocând rupturi. Aproximativ 90% dintre aceste cazuri pot fi tratate chirurgical, dar în 10% dintre cazuri, pacienții rămân cu vedere încețoșată sau pete oarbe.

Dr. Michiko Mandai, directoarea centrului de cercetare de la Spitalul de Ochi Kobe din Japonia, lucrează de ani de zile la dezvoltarea unor versiuni miniaturale de retine, crescute în laborator din celule stem. Acești organoizi retinieni sunt foi de celule sensibile la lumină, obținute din celule stem care pot fi influențate să se dezvolte în orice tip de țesut din corp, explică Live Science.

Vederea unei maimuțe, redată folosind un petic de celule stem

În 2019, Mandai a avut ocazia să testeze aceste foi pe găuri maculare. Un alt laborator, care studia modul în care ochii și creierul procesează imaginile, a descoperit că un macac japonez (Macaca fuscata) nu putea finaliza sarcinile vizuale din cauza unei găuri maculare. Maimuța a fost transferată în laboratorul lui Mandai pentru intervenția chirurgicală.

Mandai și echipa ei au crescut o foaie retiniană din celule stem umane și au folosit-o pentru a-i reda vederea unei maimuțe, asemănător cu aplicarea unui petic pe o haină ruptă. Transplantul a fost sigur și eficient, iar performanțele vizuale ale maimuței s-au îmbunătățit după intervenție, conform raportului echipei. Singura complicație a fost o ușoară respingere a peticului după patru luni, însă echipa a rezolvat problema prin injecții cu steroizi care au suprimat răspunsul imunitar.

Respingerea ar putea fi cauzată de natura de interspecie a transplantului, a explicat Mandai. „Transplantul de țesut uman la un om ar avea un risc mai mic de reacție imunitară”, a adăugat ea.

La șase luni după operație, cercetătorii au îndepărtat ochiul maimuței pentru a examina peticul. Au descoperit că se dezvoltaseră noi celule vizuale: bastonașe, care sunt esențiale pentru vederea nocturnă, și conuri, care sunt cruciale pentru percepția culorilor. Cu toate acestea, echipa nu a putut confirma dacă s-au format conexiuni între celulele transplantate și cele originale ale maimuței.

Cercetarea nu se oprește aici

În cazul unei găuri maculare, îmbunătățirea vederii provine din refacerea structurii și a funcției ochiului după ce gaura este închisă, a explicat Mandai. „Încă nu se știe dacă celulele transplantate contribuie la funcția vizuală, dar acest lucru nu este obligatoriu”, a spus ea. Cu alte cuvinte, vederea se îmbunătățește prin simpla închidere a găurii, nu neapărat prin ajutorul direct în procesarea vizuală al celulelor transplantate.

Echipa lui Mandai își continuă cercetările, folosind organoizi retinieni pentru a trata alte afecțiuni. Anul trecut, cercetătorii au raportat rezultatele unui studiu clinic în care aceste foi au fost folosite pentru pacienți umani cu retinită pigmentară, o boală genetică ce cauzează pierderea progresivă a vederii. După doi ani, grefele s-au integrat în siguranță în retinele pacienților, iar pierderea vederii a progresat mai lent decât la pacienții netratați.

Echipa studiază, de asemenea, funcția țesutului retinian transplantat la animale pentru a afla dacă grefele pot susține celule funcționale.

Vă recomandăm să citiți și:

După un mister de 50 de ani, a fost identificată o nouă grupă de sânge

Teoria evoluției cancerului ar putea fi greșită. Cum vor să o rescrie oamenii de știință?

Experții avertizează cu privire la legătura dintre consumul de alcool și apariția cancerului

Oamenii de știință au identificat sute de gene care ar putea declanșa cancer