Au fost găsite noi dovezi pentru rezervoare de apă și magmă pe Marte

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un nou studiu explorează modul în care variațiile grosimii scoarței marțiene în istoria sa antică ar fi influențat evoluția magmatică și sistemele hidrologice ale planetei. Ce relevă descoperirea de magme rare pe Planeta Roșie?

Publicată în revista Earth and Planetary Science Letters, cercetarea sugerează că scoarța groasă a înalturilor sudice ale planetei Marte, formată în urmă cu miliarde de ani, a generat magme granitice și a susținut acvifere subterane vaste, contestând ipotezele tradiționale despre trecutul geologic și hidrologic al Planetei Roșii.

Echipa condusă de Cin-Ty Lee, profesor la Universitatea Rice (SUA), a demonstrat că scoarța groasă din înalturile sudice, cu grosimi de până la 80 de kilometri în unele zone, a fost suficient de fierbinte în timpul perioadelor Noachian și Hesperian timpuriu (în urmă cu 3-4 miliarde de ani) pentru a suferi o topire parțială la nivelul scoarței inferioare. Acest proces, alimentat de căldura radioactivă, ar fi produs cantități semnificative de magme rare pe Planeta Roșie, adică magme silicice, cum sunt graniturile, și ar fi susținut acvifere subterane stabile sub o suprafață înghețată.

„Descoperirile noastre indică faptul că procesele scoarței marțiene au fost mult mai dinamice decât s-a crezut anterior. Scoarța groasă din sud nu doar că ar fi putut genera magme granitice fără tectonică de plăci, dar a creat și condițiile termice pentru acvifere stabile, adică rezervoare de apă lichidă, pe o planetă pe care adesea o considerăm uscată și înghețată”, a spus Lee.

Ce ne spune descoperirea de magme rare pe Planeta Roșie despre trecutul acesteia?

Pentru a reconstrui starea termică a scoarței lui Marte în perioadele Noachian și Hesperian timpuriu, echipa de cercetători a utilizat modelări termice avansate. Aceștia au luat în considerare factori precum grosimea scoarței, generarea de căldură radioactivă și fluxul de căldură din manta. Modelele au arătat că regiunile cu grosimi ale scoarței de peste 50 de kilometri ar fi experimentat topiri parțiale la scară largă, generând magme felsice fie direct, prin topirea dezhidratantă, fie indirect, prin cristalizarea fracționată a magmelor intermediare.

De asemenea, datorită fluxului de căldură ridicat, scoarța groasă a înalturilor sudice ar fi susținut acvifere semnificative, extinse pe mai mulți kilometri sub suprafață. Aceste sisteme de apă ar fi fost accesibile periodic prin activitate vulcanică sau impacturi, ducând la episoade de inundații pe suprafața planetei, scrie Eurek Alert.

Implicații pentru locuibilitate

Descoperirile contestă ideea că graniturile sunt unice Pământului, demonstrând că Marte ar fi putut produce astfel de magme prin încălzire radiogenă, chiar și fără tectonică de plăci. Prezența acestor magme granitice, care conțin adesea elemente esențiale vieții, sugerează că înalturile sudice ale lui Marte ar fi fost mai ospitaliere pentru viață în trecut decât se credea anterior.

„Granitul nu este doar o rocă; este o arhivă geologică ce ne spune despre evoluția termică și chimică a unei planete. Faptul că vedem dovezi ale unor magme similare pe Marte subliniază complexitatea planetei și potențialul ei de a fi găzduit viață în trecut”, a explicat Rajdeep Dasgupta, coautor al studiului.

Studiul oferă indicații despre regiunile unde viitoarele misiuni ar putea căuta roci granitice sau explora rezervoarele antice de apă. Craterele și fracturile mari din înalturile sudice ar putea dezvălui structura crustei adânci a planetei.

„Fiecare informație despre procesele scoarței marțiene ne aduce mai aproape de răspunsuri la întrebări fundamentale din știința planetară, inclusiv despre modul în care Marte a evoluat și dacă ar fi putut susține viața”, a concluzionat Kirsten Siebach, coautoare a studiului.

Vă recomandăm să citiți și:

Semnale din spațiul cosmic, studiate cu ajutorul unui radiotelescop distrus în 2020

Astronomii au descoperit un fenomen care apare și dispare la polii planetei Jupiter

Astronomii au măsurat electroni cosmici la cele mai înalte energii de până acum

Pluto va parcurge prima orbită completă de la descoperire în martie 2178