Un studiu arată că oamenii care au copii au un creier mai „tânăr”

Un studiu efectuat pe mai mult de 37.000 de adulți a constatat că rolul de părinte poate contribui la menținerea în formă a creierului pe măsură ce acesta îmbătrânește.

Pentru fiecare copil în plus pe care îl are o mamă sau un tată, oamenii de știință au constatat o creștere a conectivității creierului care este contrară celei observate în mod obișnuit la mijlocul sau sfârșitul vieții. Acest lucru a fost valabil în special în regiunile sistemului nervos central asociate cu mișcarea și senzațiile.

• Un crater din Canada, numit și „Ochiul din Quebec”, arată extrem de ciudat
• De ce bătrânii sunt mai predispuși să distribuie informații greșite online?

Autorii studiului, conduși de neurologul cognitiv Edwina Orchard de la Universitatea Yale (SUA), susțin că cercetarea lor este cea mai amplă investigație a funcției creierului parental de până acum și prima care arată diferențe la bărbați dincolo de perioada de paternitate timpurie.

Constatările, care provin de la United Kingdom Biobank, sugerează că, în ciuda epuizării, a stresului și a provocărilor pe care le implică rolul de părinte, faptul de a avea copii poate îmbogăți viața unei persoane pe termen lung, oferind stimularea cognitivă, activitatea fizică și interacțiunea socială atât de necesare.

„Mediul de îngrijire, mai degrabă decât sarcina în sine, pare a fi important, deoarece observăm aceste efecte atât la mame, cât și la tați”, spune psihiatrul Avram Holmes de la Universitatea Rutgers.

Copiii pot îmbogăți viața unei persoane pe termen lung

Dacă acest lucru este adevărat, este posibil ca impactul direct al îngrijirii să confere beneficii similare bunicilor, îngrijitorilor de copii sau oricărei alte persoane cu o responsabilitate puternică față de copii, scrie ScienceAlert.

Tații sunt adesea excluși din studiile privind paternitatea, deoarece nu poartă fizic o sarcină, nu nasc și nu alăptează, dar asta nu înseamnă că nu sunt profund afectați de noul lor rol familial.

Faptul de a avea copii are un impact care schimbă viața atât asupra corpului, cât și asupra minții și, cu toate acestea, neuroștiințele știu puține despre efectele pe termen lung ale rolului de părinte asupra creierului ambelor sexe.

Doar recent studiile au arătat modificările profunde ale creierului care au loc în timpul sarcinii. După nașterea unui copil, scanările RMN arată că arhitectura creierului mamelor se modifică în zonele implicate în contemplare și visare cu ochii deschiși, ceea ce poate explica simptomul de „creier de copil”.

În rândul taților care au avut un copil pentru prima dată, cercetările inițiale sugerează că nașterea unui copil poate duce la o pierdere de unul sau două procente din volumul cortical.

Dar ce se întâmplă după ce un copil a crescut?

Deoarece această micșorare are loc într-o regiune asociată cu acceptarea și căldura părintească, cercetătorii suspectează că este modul în care creierul rafinează această rețea pentru un nou rol în viață.

Pentru a explora impactul ulterior al calității de părinte, neurologul cognitiv Edwina Orchard a condus un studiu la Universitatea Yale, care a analizat scanările creierului de la aproape 20.000 de femei și peste 17.600 de bărbați din UK Biobank cu vârsta de peste 40 de ani.

Pentru ambele sexe, calitatea de părinte a fost corelată pozitiv cu conectivitatea funcțională, care se referă la modelele de activare neuronală în cadrul și între rețelele cerebrale.

De obicei, un creier îmbătrânit prezintă o conectivitate funcțională mai scăzută în rețeaua somato/motorie și o conectivitate mai ridicată în cadrul sistemelor cortico-subcorticale.

Modelele opuse au fost observate în rândul părinților cu vârste cuprinse între 40 și 69 de ani.

Studiul a fost publicat în PNAS.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cum ne este afectat creierul atunci când folosim excesiv telefonul mobil

O femeie cu senzația de arsură la picioare a descoperit că avea viermi în creier

Erupția Vezuviului a transformat creierul unui om în sticlă

Un studiu genetic dezvăluie schimbările care au modelat evoluția creierului uman