Cei trei papi africani care ar fi fost de culoare

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Istoria Bisericii Catolice este vastă și complexă, acoperind două milenii de evoluție teologică, intrigă politică și transformare culturală.

Cu toate acestea, în cadrul acestei mari narațiuni, anumite figuri rămân trecute cu vederea – în special cele a căror moștenire pune la îndoială presupunerile moderne cu privire la rasă, putere și conducere religioasă. Printre acestea se numără trei papi africani – Victor I, Miltiades și Gelasius I – care nu numai că au condus Biserica primară, dar este posibil să fi fost de culoare (Sursele istorice nu menționează explicit rasa sau culoarea pielii, originea lor nord-africană nu garantează automat că erau negri, iar reprezentările artistice sunt târzii și simbolice).

Moștenirile lor, deși adesea marginalizate în discursul catolic general, dezvăluie un trecut mai divers și mai incluziv decât s-ar putea aștepta mulți.

Papa Victor I (189-199), reformatorul intransigent

Născut în provincia romană Africa (probabil Libia sau Tunisia de astăzi), Papa Victor I a fost primul episcop african cunoscut al Romei. Papalitatea sa a fost marcată de decizii îndrăznețe care au modelat practica creștină timp de secole. Una dintre cele mai importante contribuții ale sale a fost standardizarea sărbătoririi Paștelui. La acea vreme, bisericile din Orient urmau calendarul Paștelui evreiesc, sărbătorind Paștele la date diferite. Victor, afirmând autoritatea scaunului roman, a decretat că Paștele trebuie să cadă întotdeauna într-o duminică – o hotărâre care a stârnit o rezistență acerbă. Atunci când episcopii orientali, în special cei din Asia Mică, au refuzat să se conformeze, Victor i-a excomunicat, demonstrând un prim exemplu de supremație papală.

Dincolo de reforma liturgică, Victor este creditat cu trecerea liturghiei Bisericii Occidentale de la greacă la latină, o mișcare care a consolidat identitatea culturală a Romei. Ziua sa de sărbătoare, 28 iulie, rămâne o recunoaștere tăcută a influenței sale.

Papa Miltiades (311-314), de la persecuție la pace

Cunoscut și sub numele de Melchiades Africanul, Papa Miltiades a condus Biserica în timpul uneia dintre cele mai primejdioase și transformatoare perioade ale sale. Când a preluat papalitatea în 311, creștinii încă sufereau persecuții brutale sub împăratul Dioclețian. Cu toate acestea, în decurs de un an, istoria a luat o întorsătură dramatică.

Edictul de toleranță (311), emis de împăratul Galerius, a pus capăt persecuțiilor sponsorizate de stat, iar Melchiades a devenit primul papă care a guvernat într-o perioadă de pace relativă. Ulterior, el a fost martorul convertirii împăratului Constantin după bătălia de la Podul Milvian (312) și a supravegheat tranziția Bisericii de la o mișcare clandestină la un aliat imperial.

Miltiades a jucat, de asemenea, un rol-cheie în rezolvarea controversei donatiste – o schismă care se referea la posibilitatea de a repune în drepturi preoții care renunțaseră la credința lor în timpul persecuțiilor. Abordarea sa diplomatică a creat un precedent pentru viitoarele dispute ecleziastice.

Când a murit în 314, Miltiades a fost înmormântat în Catacombele lui Callixtus, fiind ultimul papă care a fost înmormântat în tunelurile funerare creștine antice. Ziua de 10 decembrie onorează moștenirea sa ca pacificator.

Papa Gelasius I (492-496), apărătorul săracilor

Deși s-a născut la Roma, Gelasius I era de origine africană, familia sa provenind din Africa de Nord. Un scriitor și teolog prolific, el este amintit mai ales pentru apărarea fermă a săracilor și pentru afirmarea fermă a autorității papale. Gelasius a declarat în mod celebru că episcopii trebuie să aloce un sfert din veniturile lor pentru caritate, afirmând: „Nimic nu este mai potrivit funcției preoțești decât protecția celor săraci și slabi”. Scrierile sale au pus accentul pe justiția socială, avertizându-i pe cei bogați împotriva exploatării și îndemnându-i la compasiune pentru cei marginalizați. De asemenea, a consolidat conceptul „Doctrinei celor două săbii”, afirmând că puterile spirituale și seculare erau separate, dar că Biserica deținea supremația morală asupra regilor și împăraților. Această idee va modela politica europeană medievală timp de secole.

Gelasius a murit în 496, dar sărbătoarea sa, 21 noiembrie, este celebrată în mod corespunzător în timpul Lunii Istoriei Catolicilor Negri din SUA, o aluzie la moștenirea lui africană.

În ciuda contribuțiilor pe care le-au avut cei trei, moștenirea africană a acestor papi este rareori evidențiată. Episcopul John Ricard, un prelat afro-american pensionat, notează: „Toți au avut o activitate consecventă și au jucat un rol esențial în istoria Bisericii. Totuși, contribuțiile lor nu sunt încă suficient cunoscute”.

Biserica modernă a văzut o influență africană în creștere, cu 16 cardinali africani activi – oricare dintre ei putând să devină papă într-o zi. Cardinalul Francis Arinze din Nigeria a fost cândva unul dintre principalii candidați la funcția de papă, iar personalități precum cardinalul Peter Turkson din Ghana continuă să modeleze discursul catolic global.

Totuși, dacă Biserica primară a îmbrățișat conducerea africană, de ce ideea unui papă de culoare pare încă îndepărtată pentru unii? Răspunsul s-ar putea să nu se afle în doctrină, ci în amnezia istorică – și în relatarea selectivă a istoriei Bisericii.

Poveștile lui Victor I, Miltiades și Gelasius I contestă presupunerea că papalitatea a fost întotdeauna o instituție dominată de europeni. Conducerea lor – marcată de rigoare teologică, dreptate socială și guvernare decisivă – demonstrează că Biserica primară a fost mult mai diversă decât se prezintă în mod obișnuit.

Iar pe măsură ce Biserica Catolică continuă să crească cel mai rapid în Africa, poate că a sosit momentul ca acești pontifi uitați să fie priviți nu ca niște curiozități istorice, ci ca figuri fundamentale care au și-au adus și ei contribuția la modelarea creștinismului.

Surse:

https://www.blackcatholicmessenger.org/the-three-african-popes/

https://popehistory.com/african-popes/

https://adriandominicans.org/Equity-and-Inclusion/black-catholic-project-african-popes

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cine deține Vaticanul? Și… ce deține Vaticanul?

Papesa Ioana, legenda femeii care a condus Vaticanul

Passetto di Borgo, tunelurile secrete ale Vaticanului

Profeția antică a Papilor: următorul Suveran Pontif va anunța sfârșitul zilelor?