Cine deține Vaticanul? Și… ce deține Vaticanul?

Statul Vatican, cea mai mică națiune independentă din lume, se întinde pe doar 44 de hectare, fiind mai mic decât multe dintre parcurile urbane. Cu toate acestea, între zidurile sale se află Sfântul Scaun (Sancta Sedes/ Santa Sede), o entitate suverană cu o influență globală de neegalat, care operează propriile pașapoarte, mass-media, servicii poștale și chiar o forță militară – toate acestea pentru o populație care abia depășește 1.000 de persoane.

Și nu este vorba doar de o enclavă religioasă, ci de un stat pe deplin funcțional, care are legături diplomatice cu peste 180 de țări, cu propriul său sistem juridic și cu un aparat financiar care include investiții, proprietăți imobiliare și o bancă centrală. Cum poate un teritoriu atât de mic să exercite o putere atât de mare? Răspunsul se află în dubla sa identitate: orașul Vatican este teritoriul fizic, în timp ce Sfântul Scaun este entitatea ecleziastică și diplomatică care îl guvernează.

• Miuccia Prada, a treia pe lista celor mai bogați creatori de modă din lume
• Mainbocher, designerul celor mai bine îmbrăcate femei din lume

Sfântul Scaun este organul central de conducere al Bisericii Catolice și își trage rădăcinile până la Apostolul Petru. Acesta funcționează ca o entitate suverană non-teritorială, recunoscută în temeiul dreptului internațional, în timp ce Cetatea Vaticanului îi servește drept bază teritorială. Această distincție este esențială – spre deosebire de alte națiuni, autoritatea Sfântului Scaun se extinde dincolo de frontiere, influențând peste 1,3 miliarde de catolici din întreaga lume.

Guvernarea unică a Vaticanului

Papa este monarh absolut. Papa deține puterea legislativă, executivă și judiciară supremă. El numește cardinalii, supraveghează Curia Romană (organul administrativ al Vaticanului) și emite decrete (motu proprio) care au valoare juridică.

Garda Elvețiană. Înființată în 1506, această unitate de elită, îmbrăcată în uniforme renascentiste, servește ca forță de protecție personală a Papei. Recruții trebuie să fie elvețieni, catolici și supuși unui antrenament riguros.

Curia Romană, care funcționează ca un guvern, include Secretariatul de Stat (diplomație), Congregația pentru Doctrina Credinței (supraveghere doctrinară) și Banca Vaticanului (oficial, Institutul pentru Operele de Religie).

Pașapoarte, taxe poștale și mass-media. Un microstat autosuficient

În ciuda dimensiunii sale, Vaticanul funcționează cu infrastructura unei națiuni cu drepturi depline. Emite propriile pașapoarte (care sunt cele mai rare din lume). Există doar aproximativ 500 de pașapoarte ale Vaticanului, eliberate în principal diplomaților și clericilor de rang înalt.

Papa deține pașaportul Numărul 1, în timp ce cardinalii și ambasadorii papali primesc variante diplomatice. Spre deosebire de pașapoartele obișnuite, acestea nu indică o naționalitate – în schimb, identifică titularii ca „cetățeni ai Vaticanului”, un statut legat de rolul lor, nu de dreptul din naștere.

Serviciul poștal al Vaticanului. Visul unui filatelist

Sistemul poștal al Vaticanului, înființat în 1929, este renumit pentru eficiența sa și pentru timbrele de colecție. Gestionând peste 7 milioane de trimiteri poștale pe an, acesta funcționează independent de serviciul poștal italian. Entuziaștii apreciază timbrele Vaticanului, care prezintă adesea artă religioasă și evenimente istorice.

Media Vatican. De la pergamentele antice la știrile digitale

Brațul media al Sfântului Scaun include L’Osservatore Romano – ziarul oficial, publicat din 1861, disponibil în mai multe limbi. Vatican News – o platformă digitală multilingvă care acoperă afacerile catolice globale. Radio Vatican – înființat în 1931, acesta emite în peste 40 de limbi, ajungând la milioane de persoane.

În ceea ce privește economia Vaticanului, aceasta este învăluită în mister. Cu toate acestea, elementele-cheie includ pencele lui Petru – o colectă anuală la nivel mondial în valoare medie de 50-60 de milioane de euro, care finanțează lucrări caritabile. Banca Vaticanului (IOR) – aceasta gestionează active în valoare de 5 miliarde EUR, fiind afectată istoric de scandaluri, inclusiv acuzații de spălare de bani în anii 1980 și 2010. Reformele Papei Francisc au sporit transparența. Proprietăți imobiliare – Sfântul Scaun deține proprietăți în Roma și în străinătate, generând venituri din chirii.

Sfântul Scaun întreține relații diplomatice cu majoritatea națiunilor, chiar și cu acelea cu puțini catolici (de exemplu, China, Rusia și Iran). Influența sa provine din autoritatea morală – declarațiile Papei privind drepturile omului, schimbările climatice și sărăcia au o greutate globală. Mediere neutră – Vaticanul a intermediat negocieri de pace, inclusiv soluționarea în 1984 a conflictului Beagle între Argentina și Chile. Statutul de observator la ONU – deși nu este membru cu drepturi depline, Sfântul Scaun participă la dezbaterile ONU, pledând pentru politici etice.

Provocări și controverse

Vaticanul nu este deloc imun la turbulențe. Procesul din 2020 al cardinalului Angelo Becciu a expus deturnarea de fonduri și corupția din cadrul Curiei, ca să nu mai menționăm, conform statisticilor, că influența sa este în declin. În Europa secularizată, prezența Bisericii este în scădere, forțând Vaticanul să se orienteze către Africa și Asia.

Declinul religiozității în Europa. Studiile Pew Research (2023) arată că doar ~27% dintre europeni participă regulat la slujbe, față de peste 50% acum câteva decenii. Eurobarometrul (2021) confirmă că numărul persoanelor care se declară „creștini practicanți”a scăzut semnificativ în țări precum Franța, Germania și Spania. Vaticanul recunoaște oficial că 40% dintre catolici trăiesc acum în Africa și Asia, iar numărul crește rapid (Annuarium Statisticum Ecclesiae, 2023). De asemenea, Papa Francis, fostul suveran pontif, a numit mai mulți cardinali din regiuni non-europene (Ghana, India) pentru a reflecta această schimbare. Prin urmare, Biserica se adaptează la realitățile demografice, recentrându-și eforturile missionare și organizaționale în zonele cu creștere religioasă.

Cu toate că unele rapoarte au semnalat o scădere a aderenței religioase, Sfântul Scaun își păstrează relevanța prin acțiunile sale umanitare (organizațiile caritabile catolice gestionează 5 000 de spitale și 16 000 de dispensare în întreaga lume), prin conservarea culturii (muzeele Vaticanului adăpostesc milenii de artă, atrăgând 6 milioane de vizitatori anual) și prin influența pe care au avut-o suveranii pontifi de-a lungul timpului, prin vocea lor care a modelat discursul global privind etica, tehnologia și inegalitatea (așa cum a făcut-o adesea Papa Francisc).

Statul Vatican: date esențiale

Populație și cetățenie (iunie 2023) – 764 de rezidenți (indiferent de cetățenie). 372 de cetățeni vaticanezi în străinătate (diplomați și cardinali rezidenți la Roma). Cetățenia se acordă prin jus officii (adică pe motivul numirii pentru a lucra într-o anumită calitate în serviciul Sfântului Scaun) și se retrage la încetarea mandatului.

Limbă și simboluri naționale. Nu există nicio limbă oficială, dar italiana este folosită în administrație și viața cotidiană. Latina rămâne limba oficială a Sfântului Scaun. Ziua națională este 13 martie (alegerea Papei Francisc, 2013), iar moneda oficială, euro (cu emisii proprii de monede comemorative).

Scurt istoric

Statul Cetății Vaticanului a luat naștere, scrie pe site-ul MAE, în urma Acordurilor de la Palatul Lateran încheiate între Sfântul Scaun și Italia la 11 februarie 1929, prin care acestuia i-a fost recunoscută personalitatea juridică de organism suveran de drept public internațional, constituit pentru a asigura Sfântului Scaun, în calitatea sa de instituție supremă a Bisericii Catolice, „independență absolută și vizibilă și garantarea unei suveranități incontestabile chiar și în domeniul internațional”, așa cum se indică în preambulul Tratatului de la Lateran. Însă precursoru său, Statul Pontifical, a existat din secolul VII până în 1870, când a fost anexat de Italia. Perioada 1870–1929 a fost marcată de lipsa unui teritoriu suveran, dar Sfântul Scaun și-a menținut relațiile diplomatice.

Teritoriu și drepturi speciale. Are o suprafață de 0,44 km² (inclusiv Bazilica Sf. Petru, palatele și grădinile), deține proprietăți extrateritoriale în Italia (de ex., Castel Gandolfo), Piața Sf. Petru este sub control italian, cu acces liber pentru public și, de asemenea, este protejat de Convenția de la Haga (1954) ca sit cultural.

În ceea ce privește sistemul politic, Vaticanul este Monarhie absolută electivă – Papa deține puteri legislative, executive și judiciare. Curia Romană este aparatul administrativ, condus de Secretariatul de Stat (echivalent al unui guvern). Secretar de Stat este Cardinalul Pietro Parolin (adică un fel de prim-ministru), iar Secretar pentru relații cu statele este Mons. Paul Gallagher („ministru de externe”).

Surse:

https://www.mae.ro/node/1749

https://en.wikipedia.org/wiki/Holy_See

https://www.britannica.com/place/Vatican-City

Vă mai recomandăm să citiți și:

Papesa Ioana, legenda femeii care a condus Vaticanul

Passetto di Borgo, tunelurile secrete ale Vaticanului

Papa Francisc a ales umilința în detrimentul tradiției. De ce a respins apartamentele papale

Calea către papalitate. Care sunt cerințele necesare pentru a deveni papă?