Observații radio de la mai multe nave spațiale au dezvăluit câmpul magnetic heliosferic

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Erupțiile solare accelerează electroni energetici care scapă în spațiul interplanetar, fiind ghidați de câmpul magnetic în spirală Parker, și sunt responsabili pentru generarea exploziei solare radio de tip III interplanetare.

Având mai multe nave spațiale aflate acum pe orbită în jurul Soarelui, suntem într-o poziție unică de a observa propagarea emisiilor radio prin heliosferă din multiple puncte de vedere.

Un studiu recent realizat de Daniel L. Clarkson și colaboratorii săi demonstrează că, pe lângă ghidarea electronilor emițători, câmpul magnetic direcționează și undele radio printr-o împrăștiere datorată neregularităților de densitate din plasma magnetizată a spațiului interplanetar.

Pentru a studia acest efect pe distanțe mari în heliosferă, cercetătorii au folosit observațiile a 20 de explozii de tip III între ~0,9–0,2 MHz, provenite de la sondele Parker Solar Probe, Solar Orbiter, STEREO-A și WIND, distribuite în jurul Soarelui.

Cercetătorii au folosit observațiile de la 20 de explozii

Pentru a reproduce observațiile, au fost realizate simulări care urmăresc propagarea undelor radio. Cercetarea este publicată în revista Scientific Reports.

Simulările arată că undele radio sunt ghidate de câmpul magnetic heliosferic prin împrăștiere anizotropă.

Studiul concluzionează că presupunerea că doar electronii emițători sunt ghidați de câmpul magnetic, în timp ce radiația este slab împrăștiată, nu poate explica modelul de directivitate observat de mai multe nave spațiale fără a presupune o curbură mult mai accentuată a spiralei Parker.

Un instrument de diagnostic pentru structura câmpului magnetic

Prin urmare, undele radio emise sunt și ele ghidate de câmpul magnetic interplanetar prin împrăștiere anizotropă, afectând radiația recepționată de observatorii spațiali aflați în diferite poziții în jurul Soarelui.

Devierea spre est a intensității exploziei de tip III odată cu scăderea frecvenței (creșterea distanței) permite trasarea câmpului magnetic la distanțe mai mari decât traiectoria emițătorului.

Acest lucru oferă un instrument de diagnostic puternic pentru studiile de meteorologie spațială și un potențial instrument de diagnostic pentru structura câmpului magnetic din diferite medii astrofizice în care sunt încorporate surse radio, scrie Phys.org.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Cel mai îndepărtat câmp magnetic detectat vreodată, o premieră pentru astronomie

Un câmp magnetic bizar, descoperit în jurul unei explozii radio care nu se oprește niciodată

Cercetătorii vor să terraformeze planeta Marte cu ajutorul unui câmp magnetic artificial

ESA a descoperit un al doilea câmp magnetic care înconjoară planeta noastră