O stea, de 20 de ori mai masivă decât Soarele, a fost surprinsă în timp ce devorează gaz într-un ritual cosmic

Astronomii au surprins cea mai clară imagine de până acum a unei stele-bebeluș masive care devorează gaz pentru a-și susține creșterea rapidă.

Steaua, numită HW2, se află la aproximativ 2.300 de ani-lumină de Pământ, într-o regiune de formare stelară cunoscută sub numele de Cepheus A. Aceasta are o masă de 10 până la 20 de ori mai mare decât cea a Soarelui nostru. În plus, HW2 este un exemplu rar de protostea masivă surprinsă în plin proces de formare.

• Telescopul Webb a descoperit o galaxie spirală masivă de la începuturile Universului
• O întâlnire străveche a Soarelui cu alte două stele a schimbat pentru totdeauna Sistemul Solar

Descoperirea oferă, de asemenea, noi perspective asupra unei mari enigme astrofizice: cum reușesc stelele masive — care își încheie adesea viața în spectaculoase explozii de supernovă — să acumuleze asemenea cantități uriașe de masă în timpul formării, scrie InterestingEngineering.

Folosind observații radio ale amoniacului, o moleculă comună atât în spațiul interstelar cât și în produsele de curățenie de pe Pământ, astronomii au reușit să cartografieze discul de gaz care alimentează steaua, în ciuda norilor groși de praf care acoperă regiunea.

Observațiile confirmă că deși cele mai masive stele din univers cresc prin atragerea gazului din discurile înconjurătoare, urmând același proces fundamental ca și stelele mai mici.

Steaua se află la aproximativ 2.300 de ani-lumină de Pământ

„Încercăm mereu să obținem reguli generale care să explice cât mai multe fenomene observate”, a declarat liderul studiului, Alberto Sanna, cercetător la Institutul Național de Astrofizică din Italia.

„Descoperirile noastre susțin puternic ideea că aceleași procese fizice, deși la scară mai mare, pot forma atât stele ca Soarele, cât și stele de zeci de mase solare.”

În 2019, echipa a folosit rețeaua de telescoape radio Very Large Array din New Mexico pentru a urmări strălucirea radio a moleculelor de amoniac, care emit intens în lungimi de undă radio. Aceasta le-a permis să pătrundă prin coconul dens de praf care blochează lumina vizibilă și să obțină o imagine cât mai apropiată de stea.

Datele arată că gazul din discul de acreție al stelei HW2 se prăbușește spre interior într-un ritm uluitor, alimentând steaua tânără cu o rată de aproximativ două mase ale lui Jupiter pe an — una dintre cele mai rapide rate de creștere stelară înregistrate vreodată. Însă viitorul lui HW2 depinde în mare măsură de mediul său, a remarcat Sanna.

O regiune de formare stelară

Echipa a descoperit și o distribuție inegală a gazului în disc. Observațiile arată că partea estică a discului conține aproape de două ori mai mult material decât cea vestică și prezintă mai multă turbulență.

Această dezechilibrare sugerează că discul ar putea primi un impuls extern, posibil dintr-un curent asemănător unui filament de gaz și praf din apropiere, care acționează ca un „conduct” cosmic.

Astfel de filamente sunt tot mai des considerate că leagă stelele în formare cu învelișurile lor externe, canalizând material proaspăt pentru a menține creșterea.

„Deși aceste structuri din jurul stelei HW2 nu au fost încă observate direct, studiul oferă predicții care ar putea fi testate de telescoapele viitoare”, a spus Sanna. „Trebuie să înțelegem cât timp mai poate HW2 să continue să crească,” au adăugat cercetătorii.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Două exoplanete au fost descoperite în jurul unei stele asemănătoare Soarelui

Două găuri negre gigantice devorează stele la 600 de milioane de ani-lumină distanță

Stelele aflate „pe moarte” s-ar dizolva și astfel ar forma elemente grele, sugerează fizicienii

Astronomii au descoperit stele spiralate care se îndreaptă spre o explozie cosmică rară