Zidul Gobi: O enigmă medievală dezvăluită de arheologi

Un nou studiu deschide noi perspective asupra uneia dintre cele mai puțin înțelese structuri de infrastructură medievală din Asia: Zidul Gobi.

Cercetarea, condusă de profesorul Gideon Shelach-Lavi și Dan Golan de la Departamentul de Studii Asiatice al Universității Ebraice din Ierusalim, a fost realizată în Mongolia.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

Întinzându-se pe 321 de kilometri prin deșerturile înalte ale Mongoliei, Zidul Gobi face parte dintr-un vast sistem de fortificații care lega cândva China de Mongolia. Până acum, originea, scopul și contextul istoric al acestei structuri masive au rămas în mare parte un mister. Însă, grație unei expediții internaționale ambițioase ce a combinat cercetarea pedestră și săpături arheologice, echipa a reușit să dezvăluie dovezi despre construcția și utilizarea zidului, potrivit Phys.org.

Cum a fost folosit Zidul Gobi?

Potrivit studiului, Zidul Gobi și complexele sale de garnizoană au fost construite în principal în perioada dinastiei Xi Xia (1038–1227 e.n.), o entitate condusă de tribul Tungut în vestul Chinei și sudul Mongoliei. Această epocă a fost marcată de extinderea sistemelor de apărare de frontieră, pe fondul unor transformări geopolitice majore.

Contrar ideii potrivit căreia zidurile medievale serveau exclusiv ca bariere militare, cercetarea scoate în evidență rolul lor multifuncțional. Zidul Gobi a fost folosit nu doar pentru apărare, ci și pentru trasarea granițelor, gestionarea resurselor și consolidarea autorității imperiale într-o zonă greu accesibilă.

Straturile arheologice conțin artefacte care reflectă importanța

Deși perioada principală de construcție și ocupare corespunde cu epoca Xi Xia, expediția a descoperit dovezi ale unei ocupări intermitente a zonei încă din secolul II î.e.n. și până în secolul al XIX-lea. Straturile arheologice conțin artefacte care reflectă importanța strategică de durată a acestui zid. Fortificațiile, construite din pământ bătut și întărite cu piatră și lemn, demonstrează utilizarea adaptativă a resurselor locale într-un mediu arid și izolat.

În plus, analiza ecologică și spațială a traseului arată că acesta a fost ales strategic, în funcție de disponibilitatea resurselor – în special apă și lemn. Forturile și garnizoanele au fost amplasate în puncte-cheie, cum ar fi trecători montane și dune de nisip, pentru a maximiza eficiența sistemului de apărare.

Studiul poate fi accesat aici.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Arheologii au descoperit că un celebru masacru roman nu s-a întâmplat de fapt niciodată

Un trunchi de copac fosilizat vechi de 28 de milioane de ani, dezgropat de arheologii din Franța

Arheologii au aflat originea lamelor de obsidian folosite de azteci în timpul ritualurilor

Descoperire arheologică inedită pe un deal vulcanic din Ungaria