Test de cultură generală. Care este diferența dintre stat, națiune și țară?

Care este diferența dintre stat, națiune și țară? Deși termenii „țară”, „stat”, „stat suveran”, „națiune” și „stat-națiune” sunt adesea folosiți interschimbabil, între ei există diferențe semnificative.

Care este diferența dintre stat, națiune și țară? Pe scurt:

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

Un stat este un teritoriu care are propriile instituții și o populație stabilă.

Un stat suveran este un stat care, pe lângă populație, teritoriu și guvern propriu, are și capacitatea de a încheia tratate și acorduri cu alte state. De menționat că există și state care nu sunt suverane.

O națiune reprezintă un grup numeros de oameni care locuiesc într-un teritoriu anume și sunt legați prin istorie, cultură sau alte trăsături comune.

Un stat-națiune este un grup cultural (adică o națiune) care deține și controlul asupra unui stat, uneori și asupra unui stat suveran.

Termenul țară poate însemna același lucru ca stat, stat suveran sau stat-națiune, dar poate fi folosit și într-un sens mai larg, nepolitic, pentru a desemna o regiune sau o zonă culturală fără statut guvernamental, cum ar fi „Wine Country” din California sau „Coal Country” din Pennsylvania.

Care este diferența dintre stat, națiune și țară?

Statul, națiunea și țara sunt concepte care descriu grupuri de oameni care trăiesc în același loc și împărtășesc numeroase lucruri. Însă doar statul și statul suveran sunt entități politice în sens strict, în timp ce națiunile și țările pot fi sau nu, explică ThoughtCo.

Un stat suveran, uneori numit și stat independent, trebuie să îndeplinească următoarele criterii: să aibă un teritoriu delimitat prin granițe recunoscute internațional; să aibă o populație stabilă; să reglementeze comerțul intern și extern; să emită monedă proprie, acceptată și recunoscută la nivel internațional; să dispună de un guvern recunoscut pe plan internațional, care oferă servicii publice și care are autoritate de a încheia tratate, de a declara război și de a lua decizii în numele populației; să dețină suveranitate, adică niciun alt stat să nu aibă control asupra teritoriului său.

Multe entități geografice îndeplinesc doar o parte dintre aceste condiții. Începând cu anul 2020, în lume existau 195 de state suverane (197 după alte surse); 193 dintre ele sunt membre ale Organizației Națiunilor Unite, excepție făcând Palestina și Vaticanul. Două entități, Taiwan și Kosovo, sunt recunoscute de unii membri ONU, dar nu de toți.

Care state nu sunt suverane?

Există și entități care, deși au semnificație geografică și culturală și îndeplinesc multe dintre criteriile unui stat suveran, nu sunt considerate astfel. Acestea includ teritorii, state non-suverane și națiuni.

Statele non-suverane sunt teritorii aflate în componența unor state suverane, dar care nu sunt suverane în sine. Deși multe dintre ele au o istorie distinctă și chiar limbi proprii, ele sunt oficial considerate parte a altor state. Printre exemple se numără Hong Kong, Bermuda, Groenlanda, Puerto Rico, dar și Irlanda de Nord, Țara Galilor, Scoția și Anglia, care fac parte din Regatul Unit. În plus, termenul „stat” este folosit și pentru subdiviziunile unui stat suveran, cum sunt cele 50 de state ale SUA, care nu sunt independente.

Națiunile sunt grupuri omogene din punct de vedere cultural, care împărtășesc aceeași limbă, instituții, religie și/sau istorie. Unele națiuni sunt și state suverane, dar multe nu sunt. De exemplu, printre națiunile care dețin teritoriu dar nu sunt state independente se numără triburile indigene din SUA, Bosnia, Catalonia, Quebec, Corsica, Sicilia și Tibetul. Pe lângă acestea, există națiuni fără teritoriu propriu, cum sunt popoarele Sindhi, Yoruba, Rohingya și Igbo, grupuri care împărtășesc o identitate culturală, dar nu au un stat propriu. În unele cazuri, un stat poate adăposti mai multe națiuni, cum se întâmplă în Canada sau Belgia.

Când o națiune își controlează propriul stat suveran, vorbim despre un stat-națiune. Populațiile care trăiesc în astfel de entități împărtășesc o istorie, o limbă, o cultură și o identitate etnică comune. Exemple clare de state-națiune sunt Islanda și Japonia, unde marea majoritate a cetățenilor au aceeași origine și cultură.

Vă recomandăm să citiți și:

235 de ani de la moartea lui Benjamin Franklin, marele inventator care a ajuns părintele unei naţiuni

Test de cultură generală. Când a fost făcută prima fotografie?

Ziua în care a fost creat unul dintre cele mai puternice droguri psihedelice: „Într-o stare ca de vis, am perceput imagini fantastice”

Test de cultură generală. Cine a fost primul miliardar din lume?