Hitler și pierderile grele din insula Creta: „A trecut vremea trupelor de parașutiști”

Desantul parașutiștilor germani asupra insulei Creta, din mai 1941, a avut consecințe mai ample decât se așteptau inițial germanii, dar și britanicii. Pierderile grele suferite de trupele aeropurtate l-au determinat pe Hitler să regândească rolul acestor trupe în viitoarele acțiune pe care le-a întreprins. Generalii germani îi propuseră dictatorului nazist planuri mult mai ambițioase care puteau să le creeze aliaților mari probleme.

Cucerirea insulei Creta printr-un atac al trupelor aeropurtate a părut la acel moment un dezastru pentru forțele britanice, mai ales că eșecul a survenit după ale două înfrângeri: în aprilie, forțele britanice fuseseră alungate din Cyrenaica în zece zile, iar din Grecia în trei săptămâni.

• Mitul medieval care ascunde una dintre cele mai profunde teorii despre sufletul uman
• Legendele uitate care au modelat miturile arturiene: Iosif din Arimateea și primii Vânători ai Graalului

Tot în primăvara acelui an, germanii au reluat războiul aerian asupra Angliei, iar viitorul părea destul de sumbru pentru aliați.

„Dar Hitler nu a valorificat cea de-a treia victorie mediteraneană de maniera la care se așteptau englezii – un atac rapid în Cipru, Siria, Suez sau Malta.

O lună mai târziu, el a declanșat invadarea Rusiei și, din acel moment, a neglijat ocaziile de a-i alunga pe englezi din Mediterana și din Orientul Mijlociu. Această atitudine s-a datorat nu numai faptului că era absorbit de aventura din Rusia. Prețul succesului din Creta l-a deprimat prin pierderile mari în comparație cu cel al victoriilor anterioare”, preciza istoricul militar Liddell Hart.

„Mare parte din pierderi s-au datorat aterizărilor defectuoase”

După război, generalul Kurt Student, comandantul suprem al Forțelor Germane Aeropurtate, a explicat de ce au înregistrat pierderi grele trupele aeropurtate pe care le conducea.

„Mare parte din pierderi s-au datorat aterizărilor defectuoase. În Creta existau puține locuri adecvate, iar vântul sufla predominant dinspre uscat spre mare. Temându-se să nu-și arunce trupele în mare, piloții tindeau să le lanseze mult spre interior, astfel încât unele au nimerit chiar în liniile britanice.

Containerele cu arme cădeau adesea la mare distanță de parașutiști, ceea ce a contribuit la pierderile noastre excesive. Cele câteva tancuri britanice ne-au zgâlțâit rău la început – noroc că nu depășeau două duzini. Infanteria, constând mai cu seamă din ostași proveniți din Noua Zeelandă, a luptat cu îndârjire, deși a fost luată prin surprindere”, a detaliat după război generalul Kurt Student.

Hitler și pierderile înregistrate de trupele aeropurtate: „Führerul a primit greu vestea pierderilor suferite de unitățile de parașutiști”

La momentul atacului asupra insulei Creta, atenția lui Hitler era îndreptată către terminarea operațiunilor militare din Balcani și spre planificarea atacului asupra Uniunii Sovietice. Vestea că trupele aeropurtate au înregistrat pierderi grele i-a picat rău dictatorului nazist.

„Führerul a primit greu vestea pierderilor suferite de unitățile de parașutiști şi a ajuns la concluzia că valoarea lor ca element de surpriză nu mai exista. Ulterior mi-a spus adesea: `A trecut vremea trupelor de parașutiști…`.

Când am reușit să-l conving pe Hitler să accepte planul pentru Creta – povestea Student –, i-am propus și ca acesta să fie urmat de capturarea Ciprului cu ajutorul aviației, iar apoi a Canalului de Suez. Hitler n-a respins ideea, dar nu părea dispus să se angajeze în acest proiect, fiind preocupat de apropiata invazie a Rusiei. După șocul pricinuit de pierderile grele din Creta, el a refuzat să mai implice forțele aeropurtate într-un nou efort, în ciuda insistențelor mele”.

„Capturarea Maltei nu părea o sarcină dificilă”

Pe de altă parte, și britanicii au înregistrat pierderi grele, dar sacrificiul trupelor din Creta a avut urmări palpabile asupra desfășurării războiului.

„Iată cum pierderile suferite de trupele britanice, australiene și din Noua Zeelandă în timpul luptelor din Creta au fost într-un fel compensate. Poate că proiectul lui Student de a captura Canalul de Suez ar fi eșuat fără ca forțele blindate ale lui Rommel să fi fost întărite. În schimb, capturarea Maltei nu părea o sarcină dificilă”, considera Liddell Hart..

Peste doar un an de zile, Hitler a fost aproape convins să ocupe Malta, dar apoi s-a răzgândit și a anulat operațiunea.

Despre anularea atacului asupra Maltei, generalul Student a afirmat: „ Hitler era convins că dacă flota britanică va apărea la fața locului, toate navele italiene s-ar duce glonț spre porturile de baștină, lăsând la ananghie forțele aeropurtate germane”.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Desantul asupra insulei Creta: „Se poate spune că, în Creta, Hitler își scrintise încheietura mâinii”

De ce a amânat Hitler de mai multe ori data invaziei Uniunii Sovietice?

„Capcana balcanică”, Hitler și invadarea Uniunii Sovietice

Jurnalul pierdut al iubitei engleze a lui Adolf Hitler, dezvăluit după 80 de ani