Neanderthalienii refoloseau oasele drept unelte. Neanderthalienii care au trăit pe teritoriul actual al Belgiei au realizat, în urmă cu aproximativ 130.000 de ani, un fel de „briceag elvețian preistoric” din oasele unui leu de peșteră, potrivit unui nou studiu.
Neanderthalienii refoloseau oasele drept unelte. Artefactele au fost descoperite în faimoasa Peșteră Scladina, un sit arheologic important, unde anterior fusese găsit și un copil neanderthalian remarcabil de bine conservat. Aceste unelte reprezintă prima dovadă că rudele noastre dispărute au folosit pentru scopuri practice unul dintre cei mai temuți prădători ai Eurasiei.
„Descoperirea la Scladina a unor retușatoare din os, realizate din rămășițele unui leu de peșteră, este una extraordinară și fără precedent în arhiva arheologică a Paleoliticului. Ansamblul de faună oferă cele mai timpurii dovezi ale unor unelte din os provenind de la leul de peșteră”, scriu autorii studiului.
Vânătoarea de feline mari de către oamenii preistorici este extrem de rară în arhivele arheologice. Cea mai veche dovadă cunoscută provine din celebra Peșteră Gran Dolina, din Spania, unde hominizi pre-neanderthalieni, cel mai probabil Homo heidelbergensis, au ucis lei Panthera leo fossilis în urmă cu circa 300.000 de ani. Ulterior, în Germania, s-a descoperit că neanderthalienii au confecționat un veșmânt din pielea unui leu de peșteră (Panthera spelaea).
Noul studiu arată însă că unii neanderthalieni vânau în mod deliberat lei de peșteră pentru a le folosi oasele, deoarece acestea aveau forma și dimensiunile ideale pentru fabricarea de unelte. Tribul de la Scladina nu părea deloc intimidat de prădătorii masivi, mai ales că în aceeași peșteră au fost găsite numeroase unelte realizate și din oase de urs de peșteră, scrie IFL Science.
Autorii descriu cum oasele lungi ale membrelor unui singur leu adult au fost transformate în unelte „multifuncționale”, remodelate și reutilizate în mod repetat. În total, au fost descoperite patru astfel de unelte, toate clasificate drept „retușatoare”, adică instrumente folosite pentru a finisa marginile altor unelte din piatră.
Este posibil, totuși, ca aceste artefacte să fi avut mai multe întrebuințări de-a lungul timpului, înainte de a deveni retușatoare. De exemplu, unul dintre ele are un capăt teșit în mod deliberat, ceea ce sugerează că ar fi putut fi folosit anterior ca daltă.
Studiul subliniază că „chaîne opératoire”, secvența tehnică a transformării osului în unealtă, este identică cu cea folosită pentru celelalte unelte osoase din peșteră, inclusiv cele realizate din oase de urs. Asta indică faptul că neanderthalienii nu le atribuiau niciun simbolism special ursului sau leului, ci alegeau aceste animale strict pentru calitatea materialului oferit.
În cazul leului de peșteră, tibia a fost preferată datorită dimensiunii, formei și rezistenței structurale, calități ideale pentru crearea de unelte. „Procesul de selecție reflectă alegeri deliberate, motivate de criterii practice și nu de preferințe față de o anumită specie, demonstrând o înțelegere sofisticată a proprietăților materialelor și a designului uneltelor”, concluzionează cercetătorii.
Studiul a fost publicat în revista Scientific Reports.
De ce oamenii au început să folosească focul? O nouă teorie sugerează că nu pentru a găti mâncarea
Cum își dau seama arheologii care este sexul unui dinozaur?
Ce au găsit cercetătorii într-un prezervativ vechi de 200 de ani, făcut din apendice de oaie?