De ce oamenii au început să folosească focul? O nouă teorie sugerează că nu pentru a găti mâncarea

De ce oamenii au început să folosească focul? Nu pentru gătit, ci pentru a conserva carnea? Iată ce arată un studiu recent!

S-ar putea argumenta că descoperirea focului este unul dintre cele mai importante, dacă nu cel mai important, progres din istoria speciei noastre. Stăpânirea acestei forțe elementare a modelat atât de mult lumea noastră, permițându-ne să preparăm hrană, să extindem orele de lumină, să încălzim locuințele pe vreme rece și să fabricăm unelte. Fără foc, nu am fi avut niciodată Revoluția Industrială, medicamente de bază sau chiar teatrul de umbre.

În același timp, focul este acum, probabil, una dintre cele mai semnificative forțe în joc în lumea noastră din ce în ce mai supraîncălzită, astfel că impacturile sale se extind dincolo de descoperirea inițială. Dar ce a declanșat această relație timpurie dintre oameni și foc? De ce oamenii au început să folosească focul? O nouă cercetare sugerează că nu a fost neapărat pentru a găti alimente, ci mai degrabă pentru a le conserva pentru o perioadă mai lungă.

De ce oamenii au început să folosească focul?

Acesta a fost de mult timp subiectul unei dezbateri aprinse. În cea mai mare parte, cercetătorii nu cred că a existat un singur moment brusc de descoperire în această istorie, ci mai degrabă a fost o poveste complexă, în care stăpânirea focului s-a dezvoltat treptat începând cu Pleistocenul timpuriu. Această utilizare timpurie, cred ei, a fost în mare parte pentru gătitul plantelor și a cărnii pentru hrană, ceea ce a reprezentat o adaptare critică a lui Homo erectus, a dus la un sistem digestiv mai mic și o creștere a dimensiunii creierului. Aceasta este cunoscută sub numele de „ipoteza gătitului”, scrie IFL Science.

Cu toate acestea, lucrări mai recente au început să pună sub semnul întrebării această ipoteză, sugerând că focul nu a fost folosit pentru a găti carnea, ci mai degrabă pentru a o conserva pe perioade mai lungi. Se argumentează că acest lucru a ajutat, de asemenea, la protejarea cărnii de prădători sau necrofagi.

Această nouă perspectivă se încadrează într-o teorie unificată mai amplă, dezvoltată de aceiași cercetători de la Universitatea din Tel Aviv (Israel). Teoria lor explică multe fenomene preistorice bazate pe dependența timpurie a oamenilor de caloriile provenite de la animale mari, precum și pe declinul continuu al dimensiunii animalelor vânate în aceste perioade.

Originile focului

„Originile utilizării focului sunt un subiect ‘fierbinte’ printre cercetătorii preistoriei din întreaga lume. Se acceptă în general că, acum 400.000 de ani, utilizarea focului era comună în contexte domestice, cel mai probabil pentru friptul cărnii și, poate, și pentru iluminat și încălzit”, a explicat autorul studiului, dr. Miki Ben-Dor, de la Departamentul de Arheologie și Culturi Antice din Orientul Apropiat al Universității din Tel Aviv.

„Cu toate acestea, există controverse cu privire la milionul de ani precedenți și au fost avansate diverse ipoteze pentru a explica de ce oamenii au început să folosească focul. În acest studiu, am căutat să explorăm o nouă perspectivă asupra problemei”, spune omul de știință.

Majoritatea siturilor arheologice care datează de acum peste 400.000 de ani nu prezintă nicio dovadă că focul a fost folosit acolo. Totuși, în puținele situri unde sunt prezente semne de foc, nu există oase arse sau dovezi de carne friptă.

„Înțelegem că oamenii timpurii din acea vreme, în mare parte Homo erectus, nu foloseau focul în mod regulat, ci doar ocazional, în locuri specifice și în scopuri speciale. Procesul de adunare a combustibilului, aprinderea unui foc și menținerea acestuia în timp necesita eforturi semnificative și aveau nevoie de un motiv convingător, eficient energetic, pentru a face acest lucru. Noi am propus o nouă ipoteză cu privire la acest motiv”, a explicat Ben-Dor.

Animale masive

Ben-Dor și colegii săi au analizat literatura existentă despre toate siturile preistorice cunoscute, nouă la număr, datând între 1,8 milioane și 800.000 de ani în urmă, unde au fost găsite dovezi ale utilizării focului. Printre situri se numără Gesher Benot Ya’aqov și Evron Quarry în Israel, șase situri în Africa și un sit în Spania. Echipa a folosit, de asemenea, studii etnografice ale vânătorilor-culegători contemporani pentru a alinia comportamentul lor la condițiile predominante în lumea antică.

„Am examinat ce aveau în comun cele nouă situri antice și am descoperit că toate conțineau cantități mari de oase de animale mari, în mare parte elefanți, dar și hipopotami, rinoceri și altele. Din studiile anterioare, știm că aceste animale erau extrem de importante pentru dietele umane timpurii și furnizau majoritatea caloriilor necesare. Carnea și grăsimea unui singur elefant, de exemplu, conțin milioane de calorii, suficiente pentru a hrăni un grup de 20-30 de persoane timp de o lună sau mai mult”, a adăugat Ben-Dor.

Așadar, în acest context, corpul unui elefant sau al unui hipopotam era o comoară de carne și grăsime, care trebuia protejată de necrofagi, prădători și bacterii.

Motivul pentru care oamenii au început să folosească focul

Evaluarea descoperirilor și calculele echipei privind avantajele energetice semnificative ale cărnii și grăsimii conservate i-au condus la o nouă concluzie. Focul a servit două scopuri vitale: a protejat vânatul mare de alte animale și a conservat carnea prin afumare și uscare.

„În acest studiu, propunem o nouă înțelegere a factorilor care i-au motivat pe oamenii timpurii să înceapă să folosească focul: necesitatea de a proteja animalele mari vânate față de alți prădători și de a conserva cantitatea vastă de carne în timp. Este probabil că, odată ce focul a fost produs în aceste scopuri, a fost folosit ocazional și pentru gătit, cu un cost energetic marginal zero. O astfel de utilizare poate explica dovezile de friptură de pește de acum aproximativ 800.000 de ani la Gesher Benot Ya’aqov”, a explicat profesorul Ran Barkai, de asemenea de la Universitatea din Tel Aviv, autor al studiului.

Abordarea, susțin autorii, se potrivește bine cu o teorie globală pe care au dezvoltat-o, care explică fenomenele preistorice semnificative ca adaptări la vânătoarea și consumul de animale mari, urmate de dispariția lor treptată. Acest lucru a dus la necesitatea ca oamenii timpurii să obțină suficientă energie din exploatarea animalelor mai mici.

Studiul este publicat în Frontiers in Nutrition.

Vă recomandăm să citiți și:

Rămășițele unor picturi murale romane antice au fost scoase la lumină în Spania

Povestea întemeierii Romei, oraşul de pe Şapte Coline. Ab urbe condita!

Siturile arheologice sunt amenințate de schimbările climatice, avertizează experții

Cum se protejau strămoșii noștri de arsurile solare?