15 artiști faimoși cu legături surprinzătoare cu comunismul. De la Chaplin la Picasso

Comunismul, fundamentat de filosofii germani Karl Marx și Friedrich Engels în Manifestul Partidului Comunist din 1848, a promis o societate fără clase, în care proprietatea privată asupra mijloacelor de producție era abolită, iar resursele erau distribuite egalitar.

Pentru mulți artiști, scriitori și actori, această viziune părea o alternativă utopică la inegalitățile flagrante ale capitalismului. În special în anii ’30 și ’40, pe fundalul Marii Depresiuni și al ascensiunii fascismului, mișcarea comunistă a atras numeroase personalități din lumea divertismentului.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

Cu toate acestea, în timpul Războiului Rece și al epocii de „Vânătoare de vrăjitoare” din America, aceste convingeri au transformat carierele strălucitoare în ruine, condamnând mulți la uitare sau exil. Iată câteva dintre cele mai influente figuri din lumea divertismentului și a artei care au avut o legătură notorie cu comunismul.

1. Charlie Chaplin (1889-1977)

Legendarul actor, regizor și compozitor a fost unul dintre cei mai celebri artiști din istoria filmului. Deși nu a aderat niciodată public la Partidul Comunist, filmele sale precum Timpuri moderne (1936) și Dictatorul (1940) au criticat dur capitalismul, exploatarea și fascismul. Aceste satirizări sociale au atras atenția FBI, care l-a considerat un simpatizant comunist, cu toate că artistul a negat asocierea.

În 1952, în timp ce era plecat din Statele Unite, i-a fost interzisă reintrarea în țară. Chaplin s-a stabilit în Elveția, iar principala sa realizare din perioada de exil a fost filmul Un rege la New York, ce spune povestea unui monarh european, regele Shahdov, care caută refugiu în New York după o revoluție. El se confruntă cu dificultăți financiare și se implică în viața unui băiat ai cărui părinți sunt persecutați de Comisia pentru Activități Antiamericană. Filmul satirizează societatea americană, în special televiziunea și „vânătoarea de vrăjitoare” anticomunistă din anii 1950.

2. Dalton Trumbo (1905-1976)

A fost unul dintre cei mai prolifici și talentați scenariști de la Hollywood, parte importantă a Hollywood Ten, un grup de artiști care au refuzat să depună mărturie în fața Comisiei pentru Activități Neamericane (HUAC) despre apartenența lor la Partidul Comunist. Iar pentru acest refuz, ei au fost închiși.

Trumbo, fost membru activ al Partidului Comunist din SUA, după ce a fost eliberat din închisoare, a continuat să scrie scenarii de succes sub pseudonim, câștigând două premii Oscar, unul pentru Roman Holiday (1953) – sub pseudonimul Ian McLellan Hunter, și altul pentru The Brave One (1956), sub pseudonimul Robert Rich. A fost reabilitat complet abia în anii ’60, prin sprijinul lui Kirk Douglas și a lui Otto Preminger.

3. Pete Seeger (1919-2014)

Figura emblematică a mișcării folk americane, Seeger a fost membru al Partidului Comunist American în anii ’40 și a co-fondat The Almanac Singers, o trupă muzicală cu orientare politică. Compozițiile sale au abordat teme legate de drepturile muncitorilor și justiția socială. A fost inclus pe lista neagră a Hollywood-ului, iar pentru o lungă perioadă i-a fost interzis să apară la televizor.

4. Lillian Hellman (1905-1984)

Dramaturg și scriitoare, Hellman a fost, la fel ca Trumbo, o susținătoare a Partidului Comunist American și o personalitate vocală a stângii. Deși nu a făcut parte din Hollywood Ten, a refuzat să-și denunțe colegii în fața HUAC, declarând: „Nu pot și nu-mi voi trăda conștiința pentru a o potrivi modei de azi”. Opera sa, inclusiv piesa The Little Foxes (1939), a abordat adesea teme legate de lăcomie și inegalitatea socială. A fost inclusă pe lista neagră, dar a continuat să scrie, câștigând Premiul Pulitzer în 1944.

5. Orson Welles (1915-1985)

Genialul regizor, actor și producător a fost un activist politic de stânga. Deși nu a aderat niciodată la Partidul Comunist, a avut o colaborare strânsă cu alți artiști de stânga și a fost un critic acerb al fascismului. Filmul său emblematic, Cetățeanul Kane (1941), este considerat unul dintre cele mai importante filme din istorie, reflectând preocupările acestuia cu privire la corupția puterii. Welles a fost anchetat pentru posibile legături cu comunismul, în special în anii 1940 la Hollywood, dar nu există dovezi definitive care să sugereze că ar fi fost membru al Partidului Comunist sau comunist, potrivit dosarelor FBI. Ancheta, care a inclus colectarea de documente din perioada 1941-1949, cu unul din 1976, s-a concentrat pe asocierile și activitățile sale politice.

Ca și alte personalități amintite, Orson Welles nu se număra printre cei „Zece de la Hollywood” care au fost incluși pe lista neagră pentru că au refuzat să depună mărturie în fața Comitetului pentru Activități Antiamericană cu privire la afilierea lor comunistă. Dosarele FBI confirmă că a fost investigat, dar nu au fost găsite dovezi clare de afiliere.

6. Pablo Neruda (1904-1973)

Considerat unul dintre cei mai mari poeți ai secolului XX, Neruda a fost un membru activ al Partidului Comunist Chilian. A fost, de asemenea, diplomat și activist politic vocal, cu o viziune profund influențată de idealurile marxiste. O mare parte din opera lui poetică, în special colecția Canto General, este un testament al angajamentului său față de istoria, natura și lupta popoarelor din America Latină.

Din cauza convingerilor politice pe care le-a avut, Neruda a fost nevoit să trăiască în exil, însă a continuat să scrie și să activeze politic. A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1971, dar a fost criticat pentru loialitatea față de URSS, în ciuda abuzurilor comise de regimul sovietic.

7. Dashiell Hammett (1894-1961)

Scriitor celebru de romane polițiste precum Șoimul maltez, Hammett a fost un membru fervent al Partidului Comunist American. A luptat ca voluntar în războiul civil spaniol, iar în 1951 a fost închis pentru șase luni pentru că a refuzat să dezvăluie numele finanțatorilor unei organizații de stânga.

8. Howard Da Silva (1909-1986)

Actor și regizor, a fost un membru al Partidului Comunist American și unul dintre cei incluși pe lista neagră a Hollywood-ului. A fost forțat să lucreze în teatru timp de zece ani înainte de a se putea întoarce la Hollywood. Unul dintre rolurile sale celebre a fost cel al lui Ben Franklin în filmul 1776.

9. Bertolt Brecht (1898-1956)

Poet și dramaturg de origine germană, Brecht este considerat unul dintre cei mai influenți dramaturgi ai secolului XX. A fost un marxist dedicat și a fugit din Germania nazistă în Statele Unite. A depus mărturie în fața HUAC, dar a reușit să-i deruteze pe anchetatori, negând apartenența la Partidul Comunist American. A părăsit SUA imediat după audiere. Cea mai importantă contribuție a sa a fost dezvoltarea teatrului epic.

10. Pablo Picasso (1881-1973)

A devenit membru al Partidului Comunist Francez (PCF) în 1944, parțial ca răspuns la opresiunea ocupației naziste și la dorința sa de a găsi o comunitate care să-l accepte. De asemenea, a considerat această afiliere o modalitate de a lupta activ împotriva nedreptății, atât prin artă, cât și prin acțiunile sale personale.

Picasso a rămas membru al partidului pentru tot restul vieții – cu toate că partidul critica abstractizarea operei sale, considerând-o „burgheză” – însă angajamentul lui față de PCF nu a fost lipsit de complexități, întrucât a trebuit să jongleze între cerințele realismului socialist și propria libertate artistică.

11. Frida Kahlo (1907-1954)

A fost o figură marcantă în lumea artei și o militantă activă în Partidul Comunist Mexican, alături de soțul ei, Diego Rivera. Kahlo a susținut cu pasiune drepturile femeilor și idealurile socialismului. Portretele ei, pline de simboluri inspirate din arta populară mexicană și iconografia comunistă, reflectă perfect această combinație unică între expresia personală și angajamentul politic.

12. Bernardo Bertolucci (1941-2018)

Regizor, scenarist și producător italian, Bertolucci a fost una dintre cele mai influente figuri ale cinematografiei mondiale. A fost membru al Partidului Comunist Italian și un marxist declarant, viziunea politică fiind adesea reflectată în filmele sale. Bertolucii a primit nouă premii Oscar pentru pelicula Ultimul împărat, (1987), inclusiv pentru cel mai bun film și cel mai bun regizor. Filmul, o coproducție internațională, i-a avut în rolurile principale pe John Lone (în rolul împăratului Pu Yi), Joan Chen (împărăteasa Wanrong) și Peter O’Toole (tutorele Reginald Johnston).

13. Dorothy Parker (1893-1967)

Scriitoare, poetă și critică, Parker, renumită pentru perspicacitatea sa și umorul sarcastic, a fost și o activistă politică pasionată – susținătoare vocală a cauzelor de stânga și co-fondatoare a Ligii Anti-Fasciste Americane. Deși nu a fost un membru oficial al Partidului Comunist, Dorothy Parker a avut o activitate pro-comunistă intensă, fiind inclusă pe lista neagră a Hollywood-ului în timpul epocii McCarthy. Parker a contribuit major la stabilirea revistei The New Yorker, iar munca prolifică de scriitoare i-a adus o nominalizare la Oscar pentru scenariul filmului A Star Is Born (1937).

14. Yves Montand (1921–1991)

Actor și cântăreț franco-italian, Ivo Livi – pe numele său adevărat, s-a născut într-o familie de emigranți italieni comuniști, crescând într-un mediu militant de stânga. A participat la marșuri muncitorești, a cântat pentru sindicate și a păstrat legături puternice cu Partidul Comunist Francez (PCF) până în anii 1950. Odată cu invazia sovietică din Cehoslovacia în 1968, Montand și-a moderat viziunile politice, renunțând public la comunism. A fost căsătorit cu Simone Signoret, actriță militantă de stânga, iar filmul său Le Salaire de la Peur (1953) critică exploatarea muncitorilor.

15. Jean-Paul Sartre (1905–1980)

Filosof existențialist și scriitor. Deși nu a fost niciodată membru oficial al Partidului Comunist Francez, Sartre a susținut public comunismul în anii 1950–1960, considerându-l singura alternativă la imperialismul occidental. A vizitat URSS și Cuba, lăudând „meritele socialismului”, dar a criticat și represiunea din Ungaria (1956).

Surse:

https://time.com/3918267/red-channels-list-1950/

https://www.imdb.com/list/ls079338567/

https://www.history.com/this-day-in-history/november-9/sartre-renounces-communists

Vă mai recomandăm să citiți și:

Iliescu vs. Regele Mihai: Războiul Rece al României Postcomuniste. De la interzicerea intrării în țară la reconcilierea tensionată

Peste jumătate dintre români cred astăzi că regimul comunist a fost „bun pentru România”

Cu cât se vinde o monedă românească din perioada comunistă?

Test de cultură generală. Care este diferența dintre comunism și socialism?