Lavinia Fontana (1552–1614) a fost una dintre cele mai remarcabile pictorițe ale Renașterii italiene și printre primele femei care au reușit să își câștige existența prin propriul talent artistic, concurând pentru comenzi cu maeștri celebri ai vremii, precum Annibale Carracci.
Cariera sa impresionantă a inclus portrete, scene religioase și compoziții mitologice, iar succesul ei într-o lume artistică dominată de bărbați a transformat-o într-un adevărat model de inspirație pentru generațiile următoare de femei artiste.
Lavinia Fontana s-a născut în 1552 în Bologna, oraș cunoscut pentru atmosfera sa intelectuală și progresistă. Bologna era unul dintre puținele locuri din Europa unde femeile aveau acces la educație, iar acest lucru a jucat un rol important în formarea ei ca artistă. Tatăl, Prospero Fontana, a fost un pictor renumit al vremii și, în același timp, primul ei mentor, omul care a recunoscut talentul Laviniei, încurajând-o să urmeze o carieră în artă.
În 1577, Lavinia s-a căsătorit cu Gian Paolo Zappi, pictor și el, dar unul mai puțin cunoscut. În mod neobișnuit pentru epocă, Zappi a renunțat la propria carieră pentru a o sprijini pe Lavinia, devenind asistentul ei și gestionând afacerile familiei. Această colaborare neconvențională a permis Laviniei să continue să picteze și să se dezvolte ca artistă, chiar și după ce a devenit mamă a 11 copii (din păcate, doar trei dintre aceștia au ajuns la vârsta maturității).
Cunoscută pentru versatilitatea artistică, Lavinia Fontana a pictat de la portrete, la scene religioase și compoziții mitologice. Portretele (cum ar fi „Antonietta Gonzalez” – c. 1595), au fost lucrările datorită cărora a căpătat faimă, tablourile ei captând nu doar asemănarea fizică, dar și personalitatea și statutul social al modelului. Acestea erau adesea comandate de membri ai elitei bologneze și de familii nobiliare din Italia.
De asemenea, a creat numeroase tablouri religioase, extrem de apreciate în epoca sa, una dintre cele mai cunoscute lucrări fiind „Sfânta Familie cu Sfântul Francisc și Sfânta Caterina” (1578).
Fontana a fost una dintre primele femei care a abordat subiecte mitologice, considerate de obicei domeniul bărbaților. Lucrarea ei „Minerva îmbrăcându-se” (1613) este un exemplu remarcabil, care combină mitologia clasică cu o perspectivă feminină unică.
Într-o epocă în care femeile erau în mare măsură excluse din viața publică și artistică, Lavinia Fontana și-a creat o carieră de succes. A beneficiat de sprijinul familiei și de atmosfera progresistă a Bolognei, dar succesul de care s-a bucurat a fost, în cele din urmă, rezultatul talentului, al muncii asidue și al perseverenței sale.
Fontana a fost prima femeie admisă la Accademia di San Luca din Roma, o onoare rară pentru o artistă în acea perioadă. De asemenea, a fost prima femeie care a primit comenzi importante de la instituții religioase și de la curțile nobiliare.
Fontana a realizat portrete ale papei Paul al V-lea, ale membrilor familiei Borghese și ale altor aristocrați și intelectuali ai vremii. A fost printre primele femei care au reprezentat scene mitologice cu personaje nud, cum este „Marte și Venus”, și a devenit pionieră în autoportrete, folosindu-se de ele pentru a-și demonstra măiestria și statutul artistic. În lucrările sale, Fontana a inclus frecvent simboluri subtile, precum cărți sau instrumente muzicale, pentru a evidenția educația, talentul și creativitatea femeilor.
Lavinia Fontana a realizat mai mult de 135 de picturi, o producție uluitoare pentru orice artist din vremea sa, însă multe dintre lucrări, inclusiv capodoperele de altar, au fost distruse în războaie sau dezastre naturale, lăsând lacune în catalogul artistei.
A studiat anatomia și textilele pentru a reda țesăturile, pielea și bijuteriile cu o precizie veritabilă, în multe dintre portretele sale documentând moda italiană din secolul al XVI-lea, inclusiv dantela complicată și pietrele prețioase.
Lavinia Fontana a murit la 11 august 1614, la vârsta de 62 de ani, în Roma. În ciuda faptului că a fost una dintre cele mai renumite pictorițe ale Renașterii, circumstanțele exacte ale morții sale nu sunt cunoscute în detaliu. Nu există surse istorice care să menționeze o boală anume de care ar fi suferit, dar viața în secolul al XVI-lea era plină de riscuri: epidemii, infecții și condiții medicale limitate. Și nici nu i-a fost ridicat un monument funerar, un fapt ce subliniază, poate, lipsa de recunoaștere pe care femeile artiste o întâmpinau adesea în acea perioadă, chiar și atunci când aveau un renume considerabil. Totuși, majoritatea biografilor cred că a fost înmormântată într-o biserică din Roma, dar documentele s-au pierdut sau nu au fost prioritarizate.
O stradă din orașul natal al artistei, Via Lavinia Fontana, este numită în onoarea sa.
Redescoperită abia în secolul XX, opera Laviniei Fontana a fost readusă în atenția publicului grație cercetărilor istorice de artă feministe, care i-au evidențiat contribuția majoră la pictura Renașterii. Astăzi, lucrările sale se află în colecții prestigioase din întreaga lume, inclusiv la Luvru, Uffizi și Metropolitan Museum of Art. În 2019, tabloul Laviniei Fontana, Sfânta Familie, a fost vândut pentru 1,6 milioane de euro, stabilind un record pentru opera ei, iar o expoziție organizată în 2023 la Muzeul Prado din Madrid a evidențiat măiestria sa, prezentând-o drept o veritabilă „minune renascentistă”.
Surse:
https://www.britannica.com/biography/Gian-Paolo-Zappi
https://www.britannica.com/biography/Lavinia-Fontana
https://nmwa.org/art/artists/lavinia-fontana/
Regina Sobekneferu, prima femeie recunoscută oficial ca faraon. A condus un Egipt în declin
Sally Ride, prima femeie americană care a ajuns în spațiu
Actrița Raymonde de Laroche, prima femeie din lume cu brevet de pilot