Cea mai mare pânză de păianjen din lume a fost găsită într-o peșteră europeană

Cercetătorii au documentat ceea ce pare a fi cea mai mare pânză de păianjen din lume, găsită în Peștera Sulfur, situată la granița dintre Albania și Grecia.

Cea mai mare pânză de păianjen din lume adăpostește peste 111.000 de păianjeni, care trăiesc într-o rețea complexă formată din mii de pânze în formă de pâlnie. Întinsă pe peretele unui coridor întunecat, aproape de intrare, pânza acoperă o suprafață de 106 metri pătrați.

• „Omogenocenul” sau cum oamenii fac ca fauna sălbatică să fie periculos de uniformă
• Care este cel mai apropiat punct de stele de pe Pământ? Răspunsul s-ar putea să te…

Colonia este alcătuită din două specii comune: aproximativ 69.000 de Tegenaria domestica (păianjeni de casă) și peste 42.000 de Prinerigone vagans.

Ce ne învață cea mai mare pânză de păianjen din lume despre aceste ființe?

Potrivit cercetătorilor de la Universitatea Sapientia (România), aceasta este prima dovadă documentată a comportamentului colonial la aceste două specii răspândite. Peștera Sulfur s-a format prin acțiunea acidului sulfuric rezultat din oxidarea hidrogenului sulfurat prezent în apele subterane.

Descoperirea inițială a fost făcută în 2022 de speologi cehi în timpul unei expediții în canionul Vromoner. Doi ani mai târziu, o echipă de oameni de știință a revenit pentru a colecta probe, analizate ulterior de biologul István Urák, care a condus o nouă expediție în 2024.

Analizele ADN au confirmat că uriașa pânză este dominată de cele două specii menționate, deși acestea nu sunt cunoscute pentru comportamente sociale sau coloniale. Cercetătorii notează că este „primul caz documentat de formare a unei pânze coloniale la aceste specii”, scrie Interesting Engineering.

Cu ce se hrănesc acești păianjeni?

În mod obișnuit, păianjenii Tegenaria domestica i-ar vâna pe indivizii din specia Prinerigone vagans, dar se pare că lipsa luminii din peșteră le afectează vederea și, implicit, instinctele prădătoare, permițându-le să coexiste.

Întregul ecosistem al peșterii este susținut de o rețea trofică bazată pe sulf. Păianjenii se hrănesc în principal cu niște țânțari mici, care nu mușcă și care se dezvoltă pe biofilmele microbiene albe, secreții produse de bacteriile ce oxidează sulf. Aceste bacterii trăiesc datorită unui pârâu bogat în sulf, alimentat de izvoare naturale care traversează peștera și eliberează hidrogen sulfurat, substanță-cheie pentru supraviețuirea microorganismelor, a insectelor și, în cele din urmă, a păianjenilor.

Analizele moleculare au arătat că păianjenii din peșteră au un microbiom mai puțin divers decât cei din afara ei, iar structura genetică indică o adaptare evolutivă la mediul întunecat și toxic.

Oamenii de știință plănuiesc acum un studiu suplimentar pentru a afla mai multe despre această colonie unică și despre ecosistemul neobișnuit susținut de sulf din Peștera Sulfur.

Studiul a fost publicat în revista Subterranean Biology.

Vă recomandăm să citiți și:

Elefanții folosesc numeroase gesturi pentru a comunica. Ce încearcă să „spună”?

Cercetătorii au filmat pisici de mare care gonesc rechinii folosind șocuri electrice

Noua modă printre cimpanzei: animalele se afișează cu iarbă în urechi și alte orificii

Viața a existat în Oceanul Arctic chiar și în erele glaciare, a descoperit o echipă internațională de cercetători