Test de cultură generală. Cine a descoperit Insula Paștelui?

Cine a descoperit Insula Paștelui? Exploratorul olandez Jacob Roggeveen are un palmares impresionant, „descoperind” insulele polineziene Bora Bora și Maupiti. Totuși, relatările sale despre Insula Paștelui sunt cele care i-au adus faima de astăzi.

Cine a descoperit Insula Paștelui? La fel ca în cazul lui Cristofor Columb, Roggeveen a ajuns acolo din întâmplare, în timp ce căuta legendarul continent Zuidland. A botezat insula după ziua în care a debarcat: Paștele. Când a sosit, în 1722, cultura Rapa Nui era deja în declin, cel puțin conform arheologilor. Cu toate acestea, urme ale măreției trecute rămâneau vizibile în statuile masive numite moai, împrăștiate de-a lungul țărmului.

• Cum i-a influenţat destinul „comerciantului morţii” o contesă fascinantă, cu 10 ani mai tânără
• Fosilele dezvăluie modul tragic în care a murit o pasăre acum 120 de milioane de ani

Deși nu sunt la fel de vechi ca alte monumente celebre, precum Stonehenge, moaii rivalizează ca greutate. Iar insula se află la peste 1.600 de kilometri de Polinezia și la aproape 2.300 de kilometri de America de Sud, ceea ce, combinat cu resursele și tehnologiile limitate ale locuitorilor, ridică inevitabil întrebarea: cum au fost construite?

Cine a descoperit Insula Paștelui și ce a găsit pe ea?

Fețele sculptate, cu nasuri late și înclinate, sprâncene adâncite, orbite goale și bărbii proeminente, au devenit recunoscute în întreaga lume.

Proprietățile lor fizice sunt la fel de impresionante: un moai obișnuit are aproximativ 4 metri înălțime, iar cel mai mare ajunge la 21 de metri. Greutatea poate urca la 14 tone, de două ori mai mult decât un elefant african adult. Chiar dacă nu știm exact cum au fost făcuți moaii, identitatea celor care i-au creat este aproape sigură. Pe baza limbii, mitologiei și artei, cercetătorii sunt convinși că poporul Rapa Nui provenea din Polinezia, sosind pe insulă între anii 400 și 800 î.Hr. Societatea lor semăna probabil cu alte culturi polineziene, cu o clasă conducătoare ereditară numită ariki.

Construcția moailor ar fi început în jurul anului 1200 d.Hr. și ar fi continuat până în 1650, puțin înainte de sosirea lui Roggeveen. Statuile au fost sculptate din tuf vulcanic moale, extras probabil din craterul stins Rano Raraku, potrivit Artnet.

Cum erau făcute impresionantele statui moai?

Conform unei analize publicate de Metropolitan Museum of Art (SUA), cel puțin 15 persoane ar fi fost necesare pentru a desprinde blocuri mari de tuf din crater. Apoi, meșteri pricepuți le sculptau, unii stabilind forma generală, iar alții realizând detaliile. Rămâne însă misterul modului în care moaii au fost transportați către pozițiile lor actuale. Aproximativ 300 de statui neterminate aflate lângă Rano Raraku sugerează că mutarea lor era extrem de dificilă.

Mult timp s-a crezut că moaii erau transportați pe sănii, dar experimentele moderne au arătat că ar fi fost nevoie de circa 1.500 de oameni. Teoria acceptată astăzi susține că ei „mergeau”. Nu singuri, ci printr-un sistem de frânghii fixate lateral, trase alternativ, folosind greutatea statuii în avantajul echipelor. Astfel, erau necesare doar aproximativ 40 de persoane.

Unele statui au pe cap cilindri de peste 2,5 metri, numiți pukao. Aceștia sunt realizați nu din tuf, ci dintr-o rocă roșie numită scorie, aruncată în erupții vechi de milenii. O ipoteză publicată în Journal of Archaeological Science sugerează că insularii îi urcau pe rampe, înclinând statuile înainte de a le ridica la loc.

Cât despre semnificația moailor, teoria principală este că îi reprezintă pe șefii ancestrali ai Rapa Nui, considerați descendenți ai zeilor și protectori ai comunității. Aproape toate statuile privesc spre interiorul insulei, către zonele unde trăiau cei care le-au ridicat.

Vă recomandăm să citiți și:

Când mirodeniile valorau cât aurul: adevărata poveste a lui Vasco da Gama în India

Wolfram von Eschenbach: cavalerul-poet care a reinventat legenda Graalului

Test de cultură generală. Când au fost inventate închisorile?

Un nou studiu sugerează că oamenii arhaici erau vânători pretențioși