Ultima rudă a păsării dodo, observată într-o pădure tropicală îndepărtată din Samoa

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Ultima rudă a păsării dodo a fost observată de mai multe ori în Samoa, alimentând speranțele că această specie aflată în pericol critic de dispariție ar putea fi salvată.

Cel mai recent studiu de teren realizat de Samoa Conservation Society (SCS), desfășurat între 17 octombrie și 13 noiembrie, a raportat cinci observații de manumea (Didunculus strigirostris), ultima rudă a păsării dodo.

În sondajele anterioare, cercetătorii reușeau cel mult o singură observație, iar ultima fotografie a acestei păsări extrem de discrete datează din 2013.

Care este ultima rudă a păsării dodo?

La începutul anilor ’90, populația acestor păsări asemănătoare cu dodo, întâlnite exclusiv în Samoa, număra aproximativ 7.000 de exemplare. Distrugerea habitatului, vânătoarea și speciile invazive au redus însă dramatic numărul lor, până la o estimare de doar 50-150 de indivizi în 2024. Înainte de plecarea pe teren, membrii echipei se temeau că nu vor mai găsi niciun exemplar viu, ceea ce ar fi sugerat dispariția iminentă a speciei. „Aceasta era îngrijorarea noastră. Ce se întâmplă dacă nu mai găsim pasărea? Înseamnă că manumea nu mai există?”, a declarat Moeumu Uili, coordonatoare de proiect pentru manumea în cadrul SCS.

Deși prezența speciei a fost confirmată, fotografierea ei s-a dovedit extrem de dificilă din cauza distanței, a mișcărilor rapide ale păsării și a condițiilor meteo nefavorabile. „Dintr-odată, apare de nicăieri. Când o vedem prin binoclu, putem distinge pasărea”, a spus Uili pentru Live Science. Însă până când cercetătorii coboară binoclul pentru a face o fotografie, pasărea dispare.

Manumea este singura specie vie din genul Didunculus, care ar dispărea complet odată cu ea. Pasărea, de mărimea unei găini, poartă numele științific Didunculus strigirostris, care înseamnă „micul dodo”. Atât dodo, cât și manumea fac parte din categoria porumbeilor tereștri insulari. Dodo a dispărut din cauza pierderii habitatului, din cauza vânătorii și din cauza prădătorilor, exact aceleași amenințări care planează și asupra lui manumea.

Ce eforturi trebuie făcute pentru a conserva specia?

Deși vânătoarea este acum interzisă și sancționată, principala problemă rămâne controlarea speciilor invazive, în special pisicile sălbatice și șobolanii. Pisicile vânează păsările adulte și puii, iar șobolanii distrug ouăle și puii. „Impactul asupra lui manumea este cu siguranță catastrofal. Este foarte probabil ca pisicile sălbatice să fie o cauză majoră a declinului. Trebuie să existe un program de control”, a declarat Joe Wood, manager al Programelor Internaționale de Conservare de la Grădina Zoologică din Toledo (Spania).

În cadrul celui mai recent studiu, echipa s-a concentrat pe pădurea tropicală de coastă din Uafato, însă manumea ar putea trăi și în alte șase păduri din Samoa. Un program de gestionare a speciilor invazive există deja într-una dintre ele, Rezervația Malololelei, iar SCS dorește extinderea acestuia și în alte zone dacă va exista finanțare.

Dacă vor putea securiza exemplare de manumea, partenerii implicați în conservare intenționează să folosească biobancarea pentru a păstra probe biologice și a crea linii celulare. Acestea ar permite studierea materialului genetic și stabilirea unor strategii optime, inclusiv reproducerea în captivitate.

Cercetătorii subliniază însă că, dincolo de tehnologie, salvarea păsării manumea va depinde în primul rând de munca de bază: controlarea prădătorilor, refacerea habitatelor și, eventual, relocarea exemplarelor.

Vă recomandăm să citiți și:

Aceste organisme sunt mai mici decât praful, dar esențiale pentru clima Pământului

Cercetătorii au „trezit” viața antică, înghețată timp de 40.000 de ani, din Alaska

Somnul animalelor de companie: Cât dorm câinii și pisicile și ce spune asta despre sănătatea lor

Lupii revin în Europa: Un hibrid lup-câine, descoperit pentru prima dată în Grecia