Praful stelar nu a ajuns în Sistemul Solar așa cum se credea până acum

Suntem, cu siguranță, făcuți din praf de stele, dar este nevoie de noi modele pentru a explica cum a fost acest lucru posibil. Un nou studiu a descoperit că vânturile stelare provenite de la giganta roșie R Doradus nu sunt suficient de puternice pentru a împrăștia prin galaxie moleculele care formează planetele stâncoase.

Deoarece R Doradus este considerată un exemplu clasic pentru tipul de stea responsabil de furnizarea componentelor de bază ale Pământului, această descoperire răstoarnă ideile actuale despre formarea planetei noastre, însă o explicație alternativă nu a fost încă găsită.

• Cum arată viitorul, potrivit TIME: invențiile care au definit anul 2025
• Cercetătorii s-au întrebat cum este cel mai bine să crești un copil talentat. Iată ce răspuns…

Este greu de găsit un astronom care să nu fie de acord cu ideea lui Carl Sagan că „suntem cu toții făcuți din materie stelară”.

Elementele dincolo de hidrogen și heliu au fost formate în generațiile anterioare de stele. Totuși, mecanismul despre care se credea că explică modul în care acel praf stelar se dispersează s-a dovedit a fi eronat.

Veriga lipsă în distribuția elementelor

„Folosind cele mai bune telescoape din lume, putem acum să facem observații detaliate asupra celor mai apropiate stele gigante. R Doradus este o țintă preferată — este strălucitoare, aproape (la 180 de ani-lumină) și tipică pentru cel mai comun tip de gigantă roșie”, a declarat Dr. Theo Khouri de la Universitatea Chalmers.

Echipa a modelat forța luminii stelare asupra particulelor de praf.

„Pentru prima dată, am putut efectua teste riguroase pentru a vedea dacă aceste boabe de praf pot simți o împingere suficient de puternică din partea luminii stelei”, a explicat Dr. Thiébaut Schirmer.

Praful nu se mișcă așa cum preziceau modelele actuale

Concluzia a fost că fotonii emiși de R Doradus nu au suficientă forță pentru a oferi boabelor de praf (care au o suprafață mică) viteza necesară pentru a se dispersa în cosmos.

Praful este prezent, este iluminat de stea, dar pur și simplu nu se mișcă așa cum preziceau modelele noastre, scrie IFLScience.

Dacă explicația simplă a „împingerii prin lumină” nu funcționează, cercetătorii trebuie să caute alternative. Printre acestea se numără: bule de convecție gigantice în interiorul stelei, pulsații stelare intense sau episoade dramatice de formare a prafului care ar putea lansa aceste vânturi.

Studiul a fost publicat în jurnalul Astronomy and Astrophysics.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Praf stelar mai vechi decât Sistemul Solar, găsit în mostrele de pe asteroidul Bennu

Astronomii au observat cum alimentează stelele praful interstelar

Observație fără precedent: Astronomii au detectat o explozie stelară colosală

Telescopul James Webb a surprins imagini „de vis” cu praful interstelar