Cea mai veche artă botanică cunoscută dovedește o gândire matematică timpurie

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cea mai veche artă botanică cunoscută din lume, aparținându-i culturii Halafiene, din nordul Mesopotamiei, și datată în jurul anului 6000 î.Hr., ascunde transformări culturale fascinante în spatele unor motive aparent simple, arată un nou studiu.

Ceramica decorată din această perioadă indică o apreciere timpurie a valorii artistice a plantelor, spun autorii cercetării, iar numărătoarea precisă observată în reprezentarea petalelor de flori sugerează și un mod de gândire matematic surprinzător de sofisticat.

Nu pentru că strămoșii noștri ar fi fost incapabili de matematică, ci pentru că nu există dovezi ale unor simboluri numerice scrise până la apariția semnelor numerice proto-cuneiforme, în jurul anilor 3300-3000 î.Hr., cu mii de ani mai târziu, în sudul Mesopotamiei.

„Aceste vase reprezintă primul moment din istorie în care oamenii au ales să redea lumea botanică drept un subiect demn de atenție artistică. Acest lucru reflectă o schimbare cognitivă legată de viața în sate și de o conștientizare tot mai accentuată a simetriei și a esteticii”, afirmă arheologii Yosef Garfinkel și Sarah Krulwich, de la Universitatea Ebraică din Ierusalim.

Ce ne dezvăluie cea mai veche artă botanică cunoscută?

În studiul lor, Garfinkel și Krulwich au catalogat, comparat și analizat cu mare atenție cea mai veche artă botanică de pe ceramica halafiană provenită din 29 de situri arheologice.

„Identificarea motivelor artistice implică un anumit grad de interpretare. Multe fragmente de ceramică prezentate aici ca fiind decorate cu motive vegetale nu au fost recunoscute ca atare de către arheologii care le-au publicat”, subliniază cei doi.

Pe baza analizei, Garfinkel și Krulwich concluzionează că plantele reprezentate, flori, răsaduri, arbuști, ramuri și copaci impunători, nu sunt legate de agricultură, deoarece nu sunt plante comestibile.

În schimb, cei doi susțin că arta își are originea într-o apreciere estetică a frumuseții și simetriei plantelor, apărută odată cu o conștientizare timpurie a tiparelor matematice.

„Capacitatea de a împărți spațiul în mod egal, reflectată în aceste motive florale, avea probabil rădăcini practice în viața de zi cu zi, precum împărțirea recoltelor sau alocarea terenurilor comune”, spune Garfinkel.

Această idee este susținută și de modul în care plantele sunt reprezentate: distribuite uniform pe suprafața vaselor, cu motive repetate în secvențe stricte și, poate cel mai intrigant element, numărul de petale ale florilor, scrie ScienceAlert.

Gândirea matematică a apărut înaintea scrisului

Numeroase boluri, au descoperit cercetătorii, prezintă una sau mai multe flori ale căror petale urmează o succesiune geometrică: 4, 8, 16 și 32. Este o progresie intenționată a numerelor, care indică clar un raționament matematic. Unele vase includ chiar 64 de flori, respectând aceeași succesiune.

„Aceste tipare arată că gândirea matematică a apărut cu mult înaintea scrisului. Oamenii vizualizau împărțiri, secvențe și echilibru prin artă”, spune Krulwich.

Studiul a fost publicat în Journal of World Prehistory.

Vă recomandăm să citiți și:

Victime ale ciumei, ascunse printre scheletele găsite la Turnul Londrei

Sute de pantofi din piele neagră, din secolul al XIX-lea, au ajuns în mod misterios pe o plajă

Soldații care apărau Zidul lui Hadrian erau infectați cu viermi intestinali, arată un studiu

De ce victimele din Pompeii erau îmbrăcate cu haine groase de lână dacă Vezuviul a erupt în luna august?