Care a fost prima carte scrisă? Cea mai veche literatură scrisă care a rezistat până în zilele noastre provine din Mesopotamia antică.
Care a fost prima carte scrisă? „Epopeea lui Ghilgameș” este adesea citată ca fiind prima mare operă literară, deși există compoziții mai scurte care s-au păstrat și sunt chiar mai vechi (în special „Imnul Templului Kesh” și „Îndrumările lui Shuruppak”).
Dincolo de lungimea sa, „Epopeea lui Ghilgameș” poate fi considerată prima compoziție semnificativă datorită influenței sale durabile asupra literaturii de-a lungul timpului. Se crede că a influențat alte lucrări literare antice, inclusiv „Iliada”, „Odiseea”, literatura legată de Alexandru cel Mare și Biblia ebraică (Vechiul Testament), toate având un impact literar important și astăzi, potrivit Britannica.
„Epopeea lui Ghilgameș” este o odisee mesopotamiană antică, scrisă în limba akkadă, despre Ghilgameș, regele cetății-stat Uruk (Erech).
Textul complet păstrat al epopeii se află pe 12 tăblițe incomplete în limba akkadă, descoperite la mijlocul secolului XIX de asiriologul turc Hormuzd Rassam la Ninive, în biblioteca regelui asirian Asurbanipal (668-627 î.Hr.). Golurile din aceste tăblițe au fost completate parțial cu fragmente găsite în alte zone ale Mesopotamiei și Anatoliei. În plus, sunt cunoscute cinci poezii scurte în limba sumeriană, scrise în prima jumătate a mileniului II î.Hr., intitulate: „Ghilgameș și Huwawa”, „Ghilgameș și Taurul Ceresc”, „Ghilgameș și Agga din Kish”, „Ghilgameș, Enkidu și Lumea de Dincolo” și „Moartea lui Ghilgameș”.
Versiunea ninivită a epopeii începe cu un prolog în care Ghilgameș este elogiat ca fiind parțial divin, parțial uman, mare constructor și războinic, cunoscător al tuturor lucrurilor de pe uscat și de pe mare. Pentru a tempera conducerea sa aparent severă, zeul Anu îl creează pe Enkidu, un om sălbatic care trăiește inițial printre animale. Curând, însă, Enkidu este inițiat în viața urbană și se îndreaptă spre Uruk, unde îl așteaptă Ghilgameș.
Tăblița II descrie o probă de forță dintre cei doi, în care Ghilgameș iese învingător; de atunci, Enkidu devine prietenul și tovarășul său (în textele sumeriene, servitorul). În Tăblițele III-V, cei doi pleacă împreună împotriva lui Huwawa (Humbaba), paznicul divin al unei păduri de cedri îndepărtată, deznodământul fiind pierdut în fragmentele supraviețuitoare. În Tăblița VI, Ghilgameș, întors la Uruk, respinge propunerea de căsătorie a zeiței iubirii Ishtar și, cu ajutorul lui Enkidu, omoară taurul divin trimis să-l distrugă, potrivit Britannica.
Tăblița VII începe cu visul lui Enkidu, în care zeii Anu, Ea și Shamash hotărăsc că Enkidu trebuie să moară pentru uciderea taurului. Enkidu se îmbolnăvește și visează „casa prafului” ce-l așteaptă. Plânsul lui Ghilgameș pentru prietenul său și înmormântarea acestuia sunt povestite în Tăblița VIII. Ulterior, Ghilgameș pornește într-o călătorie periculoasă (Tăblițele IX și X) în căutarea lui Utnapiștim, supraviețuitor al Potopului babilonian, pentru a afla cum să scape de moarte. Când îl găsește, Utnapiștim îi povestește despre Potop și îi arată planta care reînnoiește tinerețea (Tăblița XI). Dar după ce Ghilgameș obține planta, un șarpe o fură și o mănâncă, iar el se întoarce muritor la Uruk.
O anexă a epopeii, Tăblița XII, relatează pierderea obiectelor numite pukku și mikku (probabil „tobă” și „băț de tobă”) oferite lui Ghilgameș de către Ishtar. Epopeea se încheie cu revenirea spiritului lui Enkidu, care promite să recupereze obiectele și oferă un raport sumbru despre lumea de dincolo.
Iubire, scandal și libertate. D.H. Lawrence, scriitorul care a schimbat sexualitatea în literatură
Warren Buffett și cele 5 cărți care te pot transforma. Lecții pentru viață și investiții
Chrétien de Troyes, fondatorul literaturii arthuriene în limba franceză veche
Stefan Zweig, unul dintre cei mai traduși scriitori din toate timpurile