De ce au fost interziși câinii în Antarctica?

Câinii au avut un rol esențial în explorarea Antarcticii și au fost folosiți pe continent timp de aproape un secol. De ce au fost interziși câinii în Antarctica?

De ce au fost interziși câinii în Antarctica? În 1994, ultimii câini au părăsit Antarctica, iar de atunci continentul a rămas fără urme de lăbuțe. Prima dată când știm sigur că au ajuns câini în Antarctica a fost în 1899, când exploratorul norvegian Carsten Borchgrevink a dus 70 de câini pentru a-și petrece iarna pe continent. A fost pentru prima oară când oamenii au „iernat” în condițiile extreme ale Antarcticii, iar câinii le-au fost alături.

• Este sau nu adevărat că 1 din 200 de bărbați este un descendent direct al lui…
• Cea mai veche vomă fosilizată dezvăluie victimele unei vânători vechi de 290 de milioane de ani

Câinii au avut un rol important în așa-numita „Epocă Eroică” a explorării antarctice. În 1911, expediția lui Robert Falcon Scott, dar și Douglas Mawson, în cadrul Expediției Antarctice Australasiene, au folosit câini pentru a trage săniile în drumurile lor spre Polul Sud geografic. Scott a decis însă să nu folosească câinii pe ultima porțiune a călătoriei, după un incident în care mai mulți au căzut într-o crevasă.

Momentul în care câinii au devenit hrană

Pe lângă rolul de tracțiune, câinii reprezentau și o sursă de hrană. În timp ce cartografiau estul regiunii Cape Denison, Mawson, ofițerul britanic Belgrave Ninnis și schiorul elvețian Xavier Mertz au trecut printr-o tragedie, când Ninnis a căzut într-o crevasă de cel puțin 50 de metri adâncime, luând cu el majoritatea proviziilor și câinii husky, relatează IFL Science.

Ninnis a murit, iar proviziile au devenit inaccesibile. Cei doi supraviețuitori aveau de parcurs un drum de 30 de zile înapoi spre bază, dar aveau doar 10 zile de mâncare. Din fericire pentru ei, într-un sens amar, mijlocul de transport putea deveni și hrană.

„În noaptea aceea l-am mâncat pe George”, a scris Mawson în jurnalul său, o lecție dură despre motivul pentru care nu ar trebui să le dai nume animalelor pe care s-ar putea să fii nevoit să le mănânci. Experiența nu a fost deloc plăcută, nici moral, nici culinar. „Era un exemplar foarte slab; mai mult tendoane, cu un gust extrem de neplăcut. A fost o adevărată ușurare când a apărut ficatul, care, chiar dacă nu avea multe alte calități, putea fi mestecat și digerat cu ușurință”, continua Mawson.

Deși ficatul a fost apreciat pentru că „nu era greu de mestecat”, acesta a avut consecințe grave, fiind probabil cauza morții lui Mertz. Ficatul de câine conține cantități uriașe de vitamina A, toxice pentru oameni. La 8 ianuarie 1913, Mertz a murit, lăsându-l pe Mawson să se întoarcă singur la bază, fără câini.

De ce au fost interziși câinii în Antarctica?

În restul secolului XX, câinii de sanie au continuat să fie prezenți în Antarctica, fiind folosiți în expediții și cercetări științifice, mai ales începând din anii 1940. Nu au mai fost considerați hrană și, pe lângă tracțiune, au avut un rol important în menținerea moralului cercetătorilor și al exploratorilor.

În 1994, după decenii de explorare, câinii au fost retrași definitiv printr-o interdicție internațională. Tratatul Antarcticii stipulează: „Câinii nu vor fi introduși pe uscat sau pe platformele de gheață, iar câinii aflați deja în aceste zone vor fi îndepărtați până la 1 aprilie 1994.”

Speciile non-native fuseseră interzise încă din 1964, dar câinii fuseseră exceptați datorită rolului lor. Odată cu apariția mijloacelor mecanice de transport, ei nu au mai fost considerați necesari pentru activitatea științifică.

„Vedem câinii ca având un rol important în ceea ce privește moralul și instruirea. Dar dacă aș fi întrebat dacă sunt esențiali pentru susținerea științei noastre, ar trebui să spun nu”, declara David Drewry, directorul British Antarctic Survey la acea vreme.

Un alt motiv al interdicției a fost riscul transmiterii bolilor către foci, în special al bolii Carre (jigodie canină). „Virusul jigodiei canine este un morbilivirus care poate provoca boli la câini, coioți, lupi și foci. Este un virus comun la câini, iar majoritatea sunt vaccinați. Focile pot fi infectate și, în trecut, acest virus a provocat mortalitate”, explică NOAA.

Au existat și temeri că câinii ar putea deranja sau ataca fauna locală, iar în final s-a considerat că prezența lor nu mai este justificată. Ultimii câini au părăsit Antarctica în februarie 1994, înainte de intrarea în vigoare a interdicției. De atunci, nu s-au mai întors.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum i-a influenţat destinul „comerciantului morţii” o contesă fascinantă, cu 10 ani mai tânără

Test de cultură generală. Când au fost inventate închisorile?

Aeronava pierdută de americani în timpul atacurilor de la Pearl Harbor

Cine a fost, în realitate, marele câştigător al Războiului Rece?