Epidemia de nepolitețe: de ce devenim tot mai agresivi în spațiul public și ce putem face

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Deschizi rețelele sociale și dai peste un val de insulte. În parcarea unui mall, alt șofer îți ia locul printr-o manevră bruscă, apoi reacționează cu înjurături când claxonezi. La cinema, telefoanele luminează sala, spectatorii vorbesc în timpul filmului, iar regulile elementare de conviețuire par în aer.

Pentru cineva cu o stăpânire de sine ieșită din comun, aceste episoade pot rămâne iritări trecătoare. Pentru majoritatea însă, acumularea lor schimbă atmosfera spațiului public. Comportamentul egoist al altora nu doar că degradează experiența de a exista în lume, ci provoacă reacții în lanț. Iritarea se transformă în replici tăioase, iar acestea, la rândul lor, întrețin un climat general de ostilitate.

Datele recente din Australia confirmă această percepție. În decembrie 2025, Shop, Distributive and Allied Employees’ Association a publicat un raport care documentează o schimbare în comportamentul clienților. Violența fizică împotriva angajaților din retail și fast-food s-a dublat din 2023, iar abuzul verbal a devenit aproape normă: 88% dintre angajați au declarat că au fost insultați în ultimele 12 luni, notează The Guardian.

Autoritățile au reacționat prin înăsprirea cadrului legislativ. În statul Victoria, Victorian Crimes Amendment Bill 2025 introduce infracțiuni specifice pentru agresarea sau amenințarea angajaților aflați în contact direct cu publicul, cu pedepse care pot ajunge la cinci ani de închisoare. În transportul public, situația este similară. Bus Industry Confederation a raportat o creștere cu 80% a atacurilor fizice asupra șoferilor față de 2022, iar în unele state abuzul verbal a crescut cu 184%. În consecință, multe autobuze au fost echipate cu panouri de protecție pentru șoferi, un semn vizibil al retragerii în defensivă.

Percepția degradării civilității apare și în spațiul online. Pe un fir recent de discuție Reddit, un utilizator descria „o escaladare disproporționată de la enervare la violență. Practic, lipsă totală de autocontrol”.

Altul observa „drepturi exagerate și egoism peste tot. Codul social e rupt și nu văd cum ar putea fi reparat”. Iar un al treilea comenta că „rețelele sociale au deschis calea unui narcisism de masă și fiecare are sindromul personajului principal. Fiecare pentru sine”.

În fața acestui tablou, reacția instituțională se concentrează pe sancțiuni. Însă răspunsul nu poate fi exclusiv juridic. Filosoful stoic Seneca scria că „suntem oameni răi trăind printre oameni răi și un singur lucru ne poate liniști: să fim îngăduitori unii cu alții”. Îngăduința presupune refuzul de a amplifica abuzul.

În aceeași tradiție, Marcus Aurelius nota: „Cea mai bună răzbunare este să nu fii asemenea celui care a săvârșit nedreptatea.”

A rămâne politicos în fața grosolăniei poate părea o concesie, dar este, de fapt, o formă de control asupra propriei conduite și un mod de a opri contagiunea agresivității.

Graba permanentă contribuie la același climat. Plecarea cu câteva minute mai devreme sau acceptarea ritmului traficului reduc presiunea care ne face să claxonăm, să depășim riscant sau să blocăm ieșirile. Câștigul de un minut nu justifică riscul unui accident sau al unei confruntări inutile.

În centrul problemei se află însă o eroare: presupunerea că ceilalți contează mai puțin. Angajatul companiei aeriene, șoferul de autobuz, curierul sau pietonul sunt tratați adesea ca simple obstacole. A ignora faptul că fiecare are o viață interioară, temeri și limite înseamnă a reduce relațiile sociale la o competiție pentru prioritate.

În același timp, sistemele care funcționează sub presiune constantă – întârzieri repetate, personal insuficient, proceduri birocratice – contribuie la acumularea frustrării. Când infrastructura socială se degradează, și comportamentul individual tinde să urmeze aceeași direcție.

Nu a existat o epocă în care politețea să fie universală. Grosolănia a fost mereu prezentă. Diferența este intensitatea și frecvența actuală. Dacă vrem ca spațiul public să nu devină un teritoriu al suspiciunii și agresivității permanente, responsabilitatea nu aparține doar statului sau companiilor, ci și fiecăruia dintre noi.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum ne-a schimbat tehnologia viața socială și ce putem face pentru a redeveni mai umani

De ce este tot mai greu să uităm de muncă la finalul zilei și ce putem face?

Trăim în epoca anxietății: de ce este tot mai greu să fim liniștiți și ce putem face

De ce apar visele și ce putem face cu ele?