Cum ne „sculptează” societatea dorințele intime fără să ne dăm seama

Să pornim de la o întrebare incomodă: cât din ceea ce numești „preferințele mele intime” îți aparține cu adevărat? Ne place să credem că dorințele noastre sunt nucleul identității personale, spațiul în care suntem cei mai autentici și liberi. Cercetările istorice și psihologice conturează însă o imagine mai nuanțată: ceea ce simțim se formează în dialog cu epoca, cultura și normele sociale în care trăim, la fel cum s-a întâmplat și în cazul victorienilor, adesea caricaturizați astăzi drept excesiv de pudici, deși au fost, în realitate, produsul propriului context moral și științific.

Istoricul și filosoful Michel Foucault a contestat ideea larg răspândită că secolul al XIX-lea ar fi fost o epocă a tăcerii sexuale. În analiza sa, societatea modernă nu a redus discursul despre sex, ci l-a multiplicat: l-a studiat, clasificat și transformat într-un obiect de cunoaștere medicală și morală. Nu regina Victoria a stabilit limbajul prin care ne definim astăzi identitatea sexuală, cum sugerează uneori cultura populară, ci medici și cercetători ai epocii, precum sexologul Richard von Krafft-Ebing. Ei au mutat accentul de la comportamente la tipologii identitare, de la ce fac oamenii la „ce fel de persoane sunt”. Termenul „homosexual” a fost introdus în 1869 de scriitorul austro-ungar Karl-Maria Kertbeny, iar „heterosexual” a intrat în uz spre finalul secolului al XIX-lea, odată cu limbajul emergent al sexologiei. Înainte de această perioadă, practicile intime erau privite mai ales ca acte izolate, nu ca indicatori ai unei identități stabile. Moștenirea acelui mod de gândire persistă și astăzi: tendința de a descrie dorințele prin etichete fixe, ca și cum acestea ar revela esența identității noastre.

• Ar putea fi monogamia calea către fericire? Iată ce spune știința despre satisfacția în cuplu!
• Efectul de turmă pe rețelele sociale: de ce creierul „abdică” și cum îți recuperezi judecata critică

Să derulăm până în prezent. Aplicațiile de dating precum Tinder sau Bumble au schimbat modul în care oamenii se întâlnesc, făcând selecția mai rapidă, mai vizuală și mai comparativă. Designul lor funcționează după logica recompenselor scurte (swipe, match, notificare) iar cercetătorii vorbesc tot mai des despre „gamificarea” interacțiunilor romantice. Într-un astfel de sistem, atenția este antrenată să caute semnale ușor de evaluat (imagine, statut, validare) în detrimentul indiciilor subtile care apar doar în interacțiunea reală, precum ritmul conversației sau sentimentul de siguranță interpersonală.

Studiile despre motivele utilizării aplicațiilor de dating arată că aceeași platformă poate satisface nevoi psihologice foarte diferite: unii caută relații stabile, alții validare, distracție, curiozitate, socializare sau sex ocazional. Problema nu este diversitatea acestor motive, ci faptul că interfața, prin viteza și logica ei, tinde să favorizeze combinația cea mai stimulativă neurologic, validare rapidă și noutate constantă, chiar și atunci când utilizatorii declară că își doresc conexiuni profunde.

Mai mult, cercetări comunicate de University of Georgia sugerează că normele relaționale promovate pe social media pot influența modul în care tinerii își formează așteptările despre consimțământ, romantism și comportamente acceptabile într-o relație. Mulți participanți nu conștientizau că standardele lor despre „ce e normal” este posibil să fi fost modelate indirect de conținutul consumat online. Nu e un mecanism conspiraționist, ci unul banal: repetarea creează familiaritate, iar familiaritatea creează impresia de normalitate.

În paralel, pornografia a devenit pentru numeroși tineri o sursă informală de educație sexuală. Numeroase studii arată că prevalența consumului este ridicată, mai ales în rândul bărbaților, însă procentele diferă considerabil în funcție de metodologie și definiție (consum ocazional, lunar sau frecvent). Specialiștii atrag atenția că imaginile repetate pot influența așteptările despre corp, performanță și roluri sexuale, mai ales atunci când lipsesc repere alternative realiste.

Pentru a înțelege cât de dependente de cultură pot fi normele sexuale, antropologii indică exemple din societăți tradiționale. Gilbert Herdt a descris cazul comunităților Sambia din Papua Noua Guinee, unde practicile rituale între persoane de același sex făceau parte dintr-un sistem inițiatic considerat necesar maturizării sociale masculine. Exemplul nu sugerează că dorința ar fi identică peste tot, ci dimpotrivă: că interpretarea ei depinde profund de contextul cultural.

Așadar, dacă dorința este atât de modelată de context, ce înseamnă asta pentru tine?

Înseamnă că gusturile, atracțiile sau rușinea pe care o simți nu apar în izolare, ci sunt filtrate prin cultura în care ai crescut. Sociologii numesc acest proces „construcționism social”: societatea oferă scenariile, iar indivizii ajung să le joace adesea fără să observe regia. Standardele nerealiste propagate online, despre cum ar trebui să arate corpul, orgasmul sau relația perfectă, pot deveni reperele după care oamenii își judecă propria viață intimă.

Asta nu invalidează ceea ce simți. Dorințele tale sunt reale și au consecințe reale. Ele se nasc însă dintr-o negociere continuă între biologie și mediul social. Libertatea sexuală nu înseamnă să urmezi orice impuls, ci să ai luciditatea de a te întreba de unde vine el. Răspunsul ar putea fi unul dintre cele mai personale lucruri pe care le descoperi vreodată despre tine.

Surse:

https://academic.oup.com/ahr/article-abstract/84/4/1020/105428

https://www.britannica.com/biography/Richard-Freiherr-von-Krafft-Ebing

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0747563217300286

https://www.researchgate.net/publication/323701427

https://link.springer.com/article/10.1007/s13178-022-00720-z

Vă mai recomandăm să citiți și:

Neuroștiință și comportament social: De ce unii oameni par că nu simt niciodată jenă?

De ce adolescenții au comportamente riscante? Cimpanzeii ar putea avea răspunsul

Ce au descoperit cercetătorii despre comportamentul homosexual la primate?

Oamenii de știință au analizat comportamentul unic al apei restrânse. Ce au descoperit?