Astronomii ar fi înțeles de ce câmpul magnetic al planetei Saturn este deformat

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Câmpul magnetic al lui Saturn este asimetric, foarte diferit de magnetosfera relativ uniformă a Pământului, potrivit unui nou studiu. Această „deformare” a scutului magnetic al gigantului gazos ar putea fi explicată prin rotația sa extrem de rapidă (o zi pe Saturn durează doar 10,7 ore), dar și prin influența sateliților săi, în special Enceladus, luna înghețată care ascunde un ocean sub suprafață.

Câmpul magnetic al lui Saturn este deformat, iar de vină ar putea fi una dintre lunile sale. Cercetătorii au ajuns la aceste concluzii analizând șase ani de date colectate de sonda Cassini, care a orbitat planeta Saturn între 2004 și 2017. Scopul studiului a fost identificarea zonei în care liniile câmpului magnetic încep să se curbeze înapoi spre poli, ghidând particulele încărcate în atmosferă, un punct cunoscut sub numele de „magnetic cusp”.

Rezultatele au arătat că acest „cusp” este deplasat spre dreapta, privit dinspre Soare. Dacă în cazul Pământului poziția i-ar corespunde orei 12 pe un ceas, în cazul lui Saturn ea se află în jurul orei 1 sau 3. Descoperirea este importantă pentru viitoarele misiuni spațiale dedicate sistemului saturnian, în special cele care vor încerca să determine dacă Enceladus ar putea susține viață în oceanul său global.

„O mai bună înțelegere a mediului lui Saturn este deosebit de urgentă acum, când încep să prindă contur planurile de întoarcere la Saturn și la luna sa Enceladus. Aceste rezultate contribuie la entuziasmul legat de revenirea acolo. De data aceasta vom căuta dovezi de locuibilitate și posibile semne de viață”, a declarat Andrew Coates, de la University College London (Anglia).

De ce câmpul magnetic al lui Saturn este deformat?

Saturn este a doua cea mai mare planetă din Sistemul Solar, după Jupiter, iar câmpul său magnetic se întinde pe o distanță de zece ori mai mare decât diametrul planetei. Studiul arată că forma sa neuniformă este influențată atât de rotația rapidă, cât și de faptul că planeta „trage” după ea o cantitate masivă de plasmă.

Această plasmă provine din gazele emise de sateliții lui Saturn, în special de Enceladus, cunoscut pentru jeturile de gheață și vapori care izbucnesc din oceanul său subteran.

„Acest studiu oferă dovezi esențiale pentru o teorie mai veche, aceea că rotația rapidă a planetelor masive, însoțite de luni active, înlocuiește vântul solar ca forță dominantă care modelează magnetosferele. Arată că magnetosfera lui Saturn, dar și magnetosferele altor giganți gazoși care se rotesc rapid, sunt fundamental diferite de cea a Pământului. Enceladus are un rol esențial, eliberând cantități uriașe de vapori de apă care se ionizează și încarcă magnetosfera cu plasmă grea, antrenată apoi de rotația planetei”, a explicat Coates.

Liderul echipei, Zhonghua Yao, de la Universitatea din Hong Kong, a subliniat că diferențele dintre câmpul magnetic al lui Saturn și cel al Pământului indică existența unui mecanism fundamental comun, care guvernează modul în care vântul solar (fluxul de particule încărcate emis de Soare) interacționează cu planetele.

Această descoperire ar putea fi esențială pentru a înțelege cum interacționează vânturile provenite de la alte stele cu planetele din afara Sistemului Solar, scrie Space.com.

„Observațiile detaliate ale Pământului ne arată cum funcționează aceste procese, iar comparațiile între planete ne ajută să descoperim legile fundamentale care le pot fi aplicate și altor sisteme, precum exoplanetele”, a spus Yao.

Importanța sondei Cassini

Un rol important în studiu l-au avut datele provenite de la două instrumente ale sondei Cassini, magnetometrul (MAG) și spectrometrul de plasmă (CAPS), care au detectat momentele în care nava a traversat zona de „magnetic cusp”. Între 2004 și 2010 au fost identificate 67 de astfel de evenimente.

Folosind aceste date pentru a simula forma câmpului magnetic, cercetătorii au descoperit că interacțiunea dintre vântul solar și magnetosfera lui Saturn seamănă cu cea observată în cazul lui Jupiter.

Rezultatele studiului au fost publicate în revista Nature Communications.

Vă recomandăm să citiți și:

Fulgerele de pe Jupiter ar putea fi de până la 1 milion de ori mai puternice decât ale Pământului

Astronomii au detectat un ciripit bizar emis de o supernovă, dezvăluind legi ascunse ale fizicii

Zilele Pământului devin mai lungi, iar de vină ar fi chiar oamenii

Cine a fost Artemis? Faceți cunoștință cu zeița greacă care a inspirat întoarcerea NASA pe Lună!