Diplomatul care a apărat România încă de pe băncile facultății: „Recunoașteți că n-ați auzit niciodată de Banat, până când nu l-a inventat Iorga?”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Astăzi, numele lui Raoul Bossy spune puține lucruri majorității românilor. Pentru istorici și diplomați însă, el rămâne una dintre figurile importante ale diplomației românești interbelice. Memoriile sale diplomatice oferă detalii valoroase despre confruntările purtate în culisele negocierilor internaționale, dar și despre modul în care își apăra convingerile încă din anii studenției. În perioada studiilor la Paris, Bossy s-a aflat adesea în postura de a susține drepturile românilor, unul dintre episoadele semnificative fiind disputa avută cu profesorul său de Drept Constituțional Comparat pe tema Banatului.

Raoul Bossy a absolvit cursurile Liceului „Gheorghe Lazăr” din București, iar apoi a urmat cursurile Facultății de Drept de la Sorbona și ale Școlii diplomatice de la Paris. A reușit să obțină licența în Științe Politice, în anul 1916, în plin Prim Război Mondial.

„Mai semnificativ mi se pare faptul că, din inițiativă proprie și fără a mă gândi încă prea mult la o profesiune viitoare, alegeam, la Facultatea de Drept din Paris, Dreptul Internațional ca subiect principal de studiu și că, fiind înscris la Școala de Științe Politice vestitele `Sciences-Po` de pe Rue Saint-Guillaume, de sub direcția, atunci, a lui Eugène d’Eichtal am ales secția diplomatică ca să pot urma cursul de Drept Internațional al marelui jurisconsult Louis Renault și cursurile de Istorie Diplomatică ale lui Emile Bourgeois și Christian Scheffer, adevărate ospețe (…) pentru mintea unui tânăr” scria Raoul Bossy în „Amintiri din viața diplomatică”.

„`Sciences-Po`, pe atunci un adevărat club și o pepinieră de viitori diplomați și vedete politice”

Studiul Științelor Politice i-a permis lui Bossy să ia contact cu viitorii mari oameni politici francezi.

„Medievala Rue St. Jacques mă ducea – precizează Raoul Bossy – dimineața la Facultatea de Drept, întruchipată pentru noi, studenții din anul I (…) în celebrul aprod (…) supranumit `Canrobert`, din pricina asemănării cu gloriosul mareșal, care stătea de pază la ușa amfiteatrului nostru, în frac cu un lanț aurit în jurul gâtului, ca un colan al `Lînei de Aur`!

După-amiaza, o porneam prin `Boul’ Mich` şi Boulevard St. Germain, spre `Sciences-Po`, pe atunci un adevărat club și o pepinieră de viitori diplomați și vedete politice.

Am întâlnit acolo pe Maurice Petsche, viitor ministru de Finanţe pe Jacques Truelle, viitor ministru al Franţei la București, pe Pierre de Polignac, viitor Principe de Monaco, pe Bonichon de Castellane (..) și atâția alții”.

„Ce puteți să-mi spuneți, domnule prim candidat, despre Banat?”

Dacă examenele de la Facultatea de Drept erau foarte solemne și impresionante, fiind susținute de Bossy în fața a trei profesori în robe roșii cu hermină, cu toca roșie pe cap, așezați în jurul mesei, nu același lucru se întâmpla la Școala de Științe Politice. Aici, la Științe Politice, Bossy s-a văzut pus în postura de a apăra cauza României în speța Banatului.

„Țin minte – povestește Raoul Bossy –, ca și când ar fi fost ieri, de examenul meu de Drept Constituțional Comparat, cu spiritualul și fermecătorul Charles Benoist, regalist înfocat și deputat al Parisului pentru arondismentul V (Cartierul Latin).

Mă întreba cu privire la Constituția monarhiei austro-ungare și, cum era pe vremea când chestiunea Banatului era în discuția Cancelariilor și mă știa român, îmi spuse ca să mă necăjească:

`Ce puteți să-mi spuneți, domnule prim candidat, despre Banat? Recunoașteți că n-ați auzit niciodată de așa ceva, până când nu l-a inventat Iorga?` Și ochii lui luceau de `răutate` pe când eu, cu entuziasmul tinereții și elocință patriotică, făceam istoricul Banatului și combăteam, cu argumente etnice și economice, teza sârbească. `Bine, bine, știu toate astea, ce spuneam mai înainte era doar pentru a vă șicana!`, mă întrerupse Charles Benoist”.

Studenția în anii războiului

În timpul Primului Război Mondial era foarte greu de ajuns în Franța, căci trebuiau trecute granițele a două țări care erau în război între ele: Austro-Ungaria și Franța, însă tatăl lui Raoul Bossy a folosit pentru fiul său o acoperire diplomatică

„Spre a-mi înlesni călătoria, tata obținuse ca Ministerul Afacerilor Străine să-mi încredințeze `curierul` pentru legațiile noastre din Viena, Berna și Paris. Eram astfel prevăzut cu felurite și impresionante foi de curier diplomatic român şi `laissez-passer` ale țărilor respective, în care nu era pomenită calitatea mea, ceva mai modestă, de student la Universitatea din Paris.

Am trecut astfel nestânjenit `linia frontului` în 1915 spre a mă întoarce la Paris, după ce am predat în regulă `valiza` miniștrilor noștri din cele trei capitale, a căror primire cordială a constituit primul meu contact cu viitorii mei șefi: Edgar Mavrocordat, ministrul României la Viena și tovarăș de copilărie al tatei la Iași și la Strasbourg, unde merseseră câțiva ani la școală; Mihail M. Păcleanu, ministru la Berna, și Alexandru Em. Lahovari, ministru la Paris”, mai nota în amintirile sale diplomatice Raoul Bossy.

La 27 august 1916, România a intrat în Primul Război Mondial iar Raoul Bossy a participat ca voluntar în armata română.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Femeile-pilot americane care au ajutat Aliații în cel de-Al Doilea Război Mondial

A contribuit presa la declanșarea Primului Război Mondial?

Cine domina financiar Bucureștiul înainte de Primul Război Mondial

Un avion japonez din Al Doilea Război Mondial a fost recuperat după 80 de ani