România lui Carol al II-lea, între prudență și amenințarea germană

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Atacul lansat de Hitler, la 10 mai 1940, împotriva Europei de Vest și înaintarea rapidă a trupelor naziste în Franța, Belgia și Olanda au stârnit îngrijorare și la București. Regele Carol al II-lea urmărea cu atenție evoluția situației de pe Frontul de Vest și încerca să păstreze neutralitatea României, pentru a evita o posibilă agresiune. În același timp, oamenii politici apropiați regelui au început să ia în calcul o schimbare a orientării politicii externe românești, pe fondul succeselor militare germane din vest. Totodată, presiunile și provocările venite din partea Germaniei la adresa României deveneau din ce în ce mai intense.

Regele Carol al II-lea a urmărit și a făcut însemnări aproape zilnice în jurnalul său despre evoluția luptelor pe Frontul de Vest. De exemplu, ziua de 17 mai 1940 a caracterizat-o drept o zi dezastruoasă, deoarece breșa din apărarea franceză de la Sedan se mărea continuu, ceea ce reprezenta un pericol capital pentru apărarea Franței.

„Zi dezastruoasă. Până azi-seară erau nădejdi că spărtura mică de la Sedan putea fi ușor astupată, cu toate că o divizie germană pătrunsese până la 50 km în spatele liniilor. La 7, însă, a venit știrea că breșa s-a lărgit la 100 km lărgime și 40 adâncime.

Bruxelles a căzut. Situația e cât se poate de gravă. Pare-se că aviația a jucat din nou un rol precumpănitor în toată această ofensivă”, scria Carol al II-lea în jurnalul său.

Jocurile politice ale reprezentanților Germaniei din România

A doua zi după această însemnare, Carol al II-lea notează în jurnalul său faptul că ministrul de Externe, Grigore Gafencu, s-a întâlnit cu Alfred Gerstenberg, atașat militar al Luftwaffe la Legația din București. Acesta din urmă a recomandat autorităților române să ia legătura cu mareșalul nazist Hermann Göring, deoarece acesta reprezintă un alt pol de putere din Berlin, decât ministrul de Externe nazist Joachim von Ribbentrop.

„Dimineața, Gafencu cere să mă vază, ca să mă puie în curent cu o conversație avută cu Gerstenberg, în care recomandă foarte insistent să iau, printr-un schimb de scrisori, contact cu Göring, care zice el că va fi viitorul Reichskanzler și care, zice el, are o altă politică decât Ribbentrop. El ar ține la mine și la România și crede în primejdia rusească.

Gafencu era încântat de acest lucru și tindea către imediata mea luare de contact. Eu sunt mai puțin entuziasmat, căci mai bine de 2 ani aud acest sunet de clopot. Este incontestabil că, după succesele armatei aeriene germane, mareșalul trebuie să fi crescut foarte mult în stima germanilor, de care, desigur, e mai iubit, personal, decât Hitler. Știri de front, tot îngrijorătoare. Înaintarea germanilor continuă cu același ritm, parcă neîntâlnind nici o rezistență”, menționa Carol al II-ea.

„Știri tot mai proaste, proaste de tot”

Veștile proaste din Franța au continuat însă să tot curgă. Pe 21 mai, de Sf. Constantin și Elena, ziua de nume a „Duduii”, Elena Lupescu, iubita regelui, Carol al II-lea primește vestea că trupele franceze au fost „tăiate” în două de ofensiva germană.

„Știri tot mai proaste, proaste de tot. Astăzi, nemții, printr-un asalt formidabil, au atins Amines și Arras, chiar unele unității – Abbeville. Acestea taie complet armatele de Nord de grosul Armatei franceze. Generalul Giraud, comandantul forțelor de Nord a căzut prizonier”, preciza Carol al II-lea.

Trei zile mai târziu, pe 24 mai, într-o discuție cu prim-ministrul Gheorghe Tătărescu, și ministrul de Externe, Grigore Gafencu, Carol al II-lea discută din nou propunerea pe care a făcut-o Alfred Gerstenberg de a trimite o scrisoare lui Hermann Göring.

„S-a mai discutat – notează Carol al II-lea – propunerea lui Gerstenberg a unei scrisori către Göring. I-am simțit pe Tătărescu și Gafencu înclinând înspre acest lucru, eu și ceilalți mult mai reticenți, mai ales după ultimele descoperiri, care fac acest gest al meu, în momentul de față, imposibil”.

La ce descoperiri se referea Carol al II-lea?

Cu o zi înainte, autoritățile române descoperiseră într-un vagon petrolier german aflat pe teritoriul României un veritabil arsenal de arme. Descoperirea l-a alarmat pe Carol al II-lea, cu atât mai mult cu cât liderul legionar Horia Sima revenise recent în țară.

Ideea trimiterii unei scrisori către Hermann Göring a picat definitiv în urma unei discuții între mareșalul Palatului, Ernest Urdăreanu și Alfred Gerstenberg. Din însemnările făcute de Carol al II-lea, pe 25 mai 1940, se pare că discuția dintre cei doi a deraiat complet.

„Ziua e dominată de chestiunile de ieri. Porcul acela de Gerstenberg a denaturat complet cele ce le-a vorbit cu Urdăreanu, spunând că i s-a spus că, după aceste evenimente (descoperirea armelor din Vagon, n.r.), România trece complet de partea Aliaților. Aceasta e o infamă intrigă, care tocmai acuma trebuie să încerce să o puie la punct”.

Pentru România, furtuna ce se apropia tot mai amenințător se transforma într-un pericol uriaș odată cu căderea Franței.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Carol al II-lea, în fața furtunii: „Dușmanul public nr. 1 este URSS”

Finlanda sub asediu și temerile României lui Carol al II-lea

Cum a petrecut regele Carol al II-lea sfârșitul anului 1939 și începutul anului 1940

Cum a obligat-o Carol al II-lea pe sora-sa, principesa Ileana, să părăsească România