Cum a petrecut regele Carol al II-lea sfârșitul anului 1939 și începutul anului 1940

Sfârșitul anului 1939 și începutul anului 1940 a fost extrem de complicat pentru România, fiind marcat de mari pericole și incertitudini. Al Doilea Război Mondial, izbucnit la 1 septembrie 1939, era în plină desfășurare, iar România deși își proclamase neutralitatea era amenințată de prevederile secrete ale pactului Molotov-Ribbentrop, semnat între Uniunea Sovietică și Germania nazistă. În aceste condiții, regele Carol al II-lea a hotărât să transmită un mesaj intern, dar și extern la finalul anului 1939.

La o privire superficială, întreținută din plin de o presă plătită, Carol al II-lea părea un monarh încrezător în forțele proprii și adorat de poporul său.

• Cercetătorii au descoperit ruda antică a fluturelui Împărat violet
• Oamenii de știință au descoperit cele mai vechi zaruri din lume

În realitate, dictatura pe care Carol al II-lea o instalase în țară în 1938 avea numeroși oponenți, iar situația internațională îi provoca mari probleme regelui.

Regele și amenințările războiului

Războiul schimba deja granițele în Europa, iar România resimțea o presiune economică tot mai mare din partea Germaniei, dar și o amenințare puternică dinspre răsărit exercitată de Uniunea Sovietică.

Tocmai de aceea, pentru a arăta că regimul său era hotărât să apere granițele țării, regele a decis să-și petreacă sărbătorile de iarnă din 1939 în mijlocul trupelor române, începând de la granița de Vest, din Oradea, apoi în Dobrogea, la Constanța, și în Est, la Chișinău.

Ziua de Crăciun a petrecut-o la Oradea în mijlocul ostașilor din cadrul Diviziei a 18-a. Gestul se dorea a fi un mesaj adresat atât societății românești, cât și Ungariei, că România este pregătită pentru un eventual conflict.

„Efectul Crăciunului meu în mijlocul trupei a fost mai mare decât îl scontasem”

O zi mai târziu, pe 26 decembrie, Carol al II-lea ajunge la Sinaia unde va rămâne până pe 1 ianuarie 1940. De la Sinaia urmărește evoluția situației internaționale și face următoarea însemnare în jurnalul său:

„Pe terenul internațional, luptele din Finlanda continuă în paguba Sovietelor. (…) Pe terenul intern, efectul Crăciunului meu în mijlocul trupei a fost mai mare decât îl scontasem și Duduia (Elena Lupescu, amanta regelui, n.r.) o recunoaște. Chiar Maniu, care se agită necontenit împotriva regimului, a mărturisit că a făcut un mare efect”.

În ultima zi a anului 1939, Carol al II-lea este din nou preocupat de situația internațională, conform jurnalului său:

„Am primit pe Victor Antonescu, care s-a întors de la Roma, unde a fost trimis în misiune informativă. A avut două conversații cu Ciano (ministrul de Externe al Italiei fasciste), căruia i-a expus punctul nostru de vedere, îndeosebi în legătură cu primejdia sovietică. S-a întors cu lucruri bune, adică că Italia ne-ar susține în acțiunea noastră față de U.R.S.S., că ne-ar garanta că, în cursul unei acțiuni dinspre Răsărit, Ungaria n-ar mișca.

Pe de altă parte, e gata să ne deie armament pe credit de 5 ani și, în mod indirect, o spun că ne-ar ajuta efectiv împotriva bolceviştilor. Sunt lucruri interesante, care ne pot da curaj în hotărârile noastre. Ei chiar ne împing să fim mai agresivi”.

După petrecerea de Anul Nou, chiar în dimineața zilei de 1 ianuarie 1940, Carol al II-lea a plecat la Constanța, pentru a petrece începutul de an în mijlocul trupelor Regimentului 9 Călărași. De această dată se dorea a fi transmis un mesaj indirect și Bulgariei.

„Am afirmat, din nou, drepturile noastre istorice asupra acestui ținut moldovenesc”

Pe 6 ianuarie, de Bobotează, Carol al II-lea ajunge la Chișinău. Aici, în „capitala Basarabiei”, Carol al II-lea a ținut un discurs patetic, în care a afirmat „drepturile noastre istorice asupra acestui ținut moldovenesc”, după care a asistat la o paradă militară.

Iată ce nota, Carol al II-lea în jurnalul său referitor la vizita din Chișinău:

„O zi foarte frumoasă și bună la Chișinău. Scoborârea din tren la ora 10 și mergem direct la Catedrală, unde se face slujba. (…) Urmează defilarea; bine, mai ales Divizia 3 Cavalerie, comandată de Pantazi. Mi-a făcut plăcere să văd, în sfârșit, Batalionul 1 Infanterie Ușoară motorizat. Pe urmă, recepție la Cercul Militar. (…)

Am afirmat, din nou, drepturile noastre istorice asupra acestui ținut moldovenesc. Am evitat de a spune Basarabia și am mulțumit minorităților”. (…) În timpul parăzii mi-a fost frig, mai ales la picioare, și aceasta m-a făcut să mă duc pe jos până la Cercul Militar. Entuziasmul publicului a fost stârnit cu acest prilej. Am impresia că a fost o foarte bună inspirație”.

O mărturisire sinceră: a mers pe jos deoarece îi era frig la picioare, iar mulțimea a înțeles că regele României „s-a coborât” în mijlocul poporului și era hotărât să-l apere de o eventuală agresiune din partea Uniunii Sovietice.

Urmau a fi ultimele șase luni ale României Mari. Vorbele și teatrul lui Carol al II-lea s-au prăbușit ca un castel de nisip în fața amenințării sovietice. În vara anului 1940, România Mare era dezmembrată de Uniunea Sovietică, Ungaria și Bulgaria.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Baletul diplomatic făcut de Carol al II-lea între Hitler și aliați

Cum a obligat-o Carol al II-lea pe sora-sa, principesa Ileana, să părăsească România

O revedere mai mult decât tensionată: Regele Carol al II-lea își vede fiul, Mihai, după cinci ani de exil

Cine a făcut parte din camarila regelui Carol al II-lea, „banda neagră ce a pus stăpânire pe rege”? Printre alții, „trei șmecheri și un pește”