Mark Twain, Ernest Hemingway și F. Scott Fitzgerald se numără printre cei mai cunoscuți scriitori americani. Totuși, istoria literaturii din spațiul care avea să devină Statele Unite începe cu multe secole înainte de apariția țării și chiar înainte de sosirea primilor europeni în America de Nord.
Primele povești nu au fost scrise pe hârtie, ci transmise din generație în generație de populațiile indigene.
Au urmat jurnalele exploratorilor și ale coloniștilor, apoi romanele și poemele care au însoțit nașterea și dezvoltarea Statelor Unite. În secolele XX și XXI, literatura americană avea să ofere lumii unii dintre cei mai influenți romancieri și poeți ai epocii moderne.
Înainte de colonizarea europeană, continentul nord-american era locuit de sute de popoare indigene, fiecare cu propriile tradiții, limbi și mituri.
Aceste comunități nu își transmiteau istoria prin cărți, ci prin povești rostite, ceremonii și cântece. Multe dintre ele explicau apariția lumii, originea oamenilor sau relația dintre natură și comunitate.
În tradițiile populațiilor din Marile Câmpii și din sud-vestul continentului apare frecvent Coiotul, un personaj șiret, capabil atât să provoace haos, cât și să-i ajute pe oameni. Pentru populațiile de pe coasta de nord-vest, același rol îl avea Corbul, prezent în numeroase mituri despre crearea lumii.
Aceste narațiuni orale reprezintă primul capitol al literaturii create pe teritoriul actual al Statelor Unite.
Începând cu secolul al XVII-lea, odată cu întemeierea coloniilor engleze, au apărut și primele texte scrise.
Exploratorii și coloniștii descriau noul continent, viața de frontieră și relațiile cu populațiile indigene. Printre cele mai cunoscute texte ale perioadei se numără relatările exploratorului John Smith, ale cărui relatări despre colonia Jamestown și despre Pocahontas aveau să intre în istorie.
După proclamarea independenței Statelor Unite, în 1776, literatura a început să însoțească formarea noului stat. Benjamin Franklin și-a scris celebra Autobiografie, redactată în mai multe etape între 1771 și 1790 și publicată integral după moartea sa, în 1791. Cartea, în care povestește cum a ajuns de la ucenic tipograf la om de știință, diplomat și unul dintre părinții fondatori ai Statelor Unite, este considerată unul dintre textele care au definit idealul american al succesului obținut prin educație, muncă și disciplină.
În aceeași perioadă, Alexander Hamilton, James Madison și John Jay au publicat The Federalist Papers (1787–1788), o serie de 85 de eseuri prin care explicau și apărau noua Constituție a Statelor Unite. Și astăzi, aceste texte sunt folosite de istorici și de Curtea Supremă a SUA pentru a înțelege intențiile autorilor Constituției și sunt considerate unele dintre cele mai importante lucrări din istoria gândirii politice americane.
Prima jumătate a secolului al XIX-lea este considerată momentul în care literatura americană s-a desprins de modelele europene.
Washington Irving a publicat între 1819 și 1820 volumul The Sketch Book of Geoffrey Crayon, Gent., care include două dintre cele mai cunoscute povestiri din literatura americană: „Rip Van Winkle” și „Legenda călărețului fără cap” (The Legend of Sleepy Hollow). Câțiva ani mai târziu, în 1823, James Fenimore Cooper l-a introdus pe Natty Bumppo în romanul The Pioneers, primul din seria Leatherstocking Tales, personaj devenit unul dintre simbolurile frontierei americane.
Tot în această perioadă au apărut autori care aveau să influențeze literatura universală.
În anii 1830 și 1840, Edgar Allan Poe a schimbat literatura universală prin povestirile sale horror și de mister. În 1841 a publicat nuvela „Crimele din Rue Morgue”, considerată prima povestire polițistă modernă, în care apare detectivul C. Auguste Dupin, personaj care avea să inspire ulterior detectivi celebri precum Sherlock Holmes.
În 1850, Nathaniel Hawthorne publica romanul „Litera stacojie”, o explorare a vinovăției, rușinii și intoleranței religioase în America colonială. Un an mai târziu, Herman Melville lansa „Moby Dick” (1851), povestea obsesiei căpitanului Ahab de a vâna balena albă. Deși romanul a fost primit cu rezerve la apariție și nu a avut succes comercial, în secolul al XX-lea criticii l-au redescoperit și l-au transformat într-unul dintre marile romane ale literaturii universale, apreciat pentru profunzimea reflecțiilor despre destin, obsesie, răzbunare și limitele cunoașterii umane.
În poezie, Walt Whitman a schimbat radical convențiile poetice ale epocii. Volumul „Leaves of Grass” a introdus versul liber și o voce poetică radical diferită de tradiția europeană.
Înainte de Războiul Civil, literatura a devenit și un instrument de dezbatere socială.
Romanul „Coliba unchiului Tom”, publicat de Harriet Beecher Stowe în 1852, a contribuit la schimbarea percepției asupra sclaviei și a devenit una dintre cele mai influente cărți ale secolului al XIX-lea.
În aceeași perioadă au apărut autobiografiile foștilor sclavi, precum cea a lui Harriet Jacobs, care au oferit mărturii directe despre realitățile sistemului sclavagist.
După Războiul Civil, realismul a început să domine literatura americană.
În 1876, Mark Twain a publicat „Aventurile lui Tom Sawyer”, iar în 1884 a apărut „Aventurile lui Huckleberry Finn”, roman pe care Ernest Hemingway avea să-l numească, peste decenii, punctul de plecare al întregii literaturi americane moderne. Prin limbajul apropiat de vorbirea oamenilor obișnuiți, umorul său și critica rasismului, a prejudecăților și a ipocriziei societății americane din secolul al XIX-lea, „Huckleberry Finn” este considerat astăzi una dintre cele mai importante opere din literatura Statelor Unite.
La începutul secolului XX, odată cu modernismul, au apărut autori precum Ernest Hemingway, William Faulkner, John Steinbeck și F. Scott Fitzgerald.
Hemingway a devenit celebru pentru stilul său sobru și direct, bazat pe ceea ce criticii au numit ulterior „teoria aisbergului”, în timp ce Fitzgerald a surprins iluziile și contradicțiile visului american în „Marele Gatsby”. John Steinbeck a descris drama muncitorilor migranți în „Fructele mâniei”, iar William Faulkner a schimbat tehnicile narative folosite în roman.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, literatura americană a devenit mult mai diversă.
James Baldwin a scris despre rasă și identitate, Toni Morrison a explorat experiența afro-americană și a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1993, iar Alice Walker, Philip Roth, Ursula K. Le Guin și Colson Whitehead au contribuit la extinderea temelor și perspectivelor abordate de literatura contemporană.
De la legendele rostite în jurul focului de populațiile indigene până la romanele premiate cu Nobel, literatura americană s-a reinventat de fiecare dată odată cu societatea care a produs-o. În doar câteva secole, literatura americană a trecut de la tradițiile orale ale populațiilor indigene la unele dintre cele mai influente romane și volume de poezie ale lumii moderne. Evoluția ei reflectă, poate mai bine decât orice altă formă de artă, transformările sociale și culturale ale Statelor Unite.
Primele forme de literatură de pe teritoriul actual al Statelor Unite au fost transmise oral de populațiile indigene cu mii de ani înainte de colonizarea europeană.
Edgar Allan Poe este considerat creatorul romanului polițist modern, datorită nuvelei „Crimele din Rue Morgue”, publicată în 1841.
Walt Whitman și-a rescris aproape întreaga viață capodopera Leaves of Grass. Prima ediție, publicată în 1855, cuprindea doar 12 poeme, însă ultima, apărută cu puțin timp înainte de moartea autorului, în 1892, ajunsese la aproape 400 de texte.
Toni Morrison a devenit, în 1993, prima femeie afro-americană distinsă cu Premiul Nobel pentru Literatură.
Surse:
https://www.britannica.com/art/American-literature
https://www.poetryfoundation.org/collections/144560/native-american-poetry-and-culture
https://www.britannica.com/list/periods-of-american-literature
Cum a transformat Iron Maiden heavy metalul într-o lecție de istorie și literatură
Unde scriau geniile literaturii? 3 locuri bizare unde au luat naștere capodopere
Iubire, scandal și libertate. D.H. Lawrence, scriitorul care a schimbat sexualitatea în literatură
Chrétien de Troyes, fondatorul literaturii arthuriene în limba franceză veche