Două fosile minuscule dezvăluie informații importante despre strămoșii furnicilor

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Două mici fosile de furnici descoperite în sudul provinciei Saskatchewan îi ajută pe oamenii de știință să înțeleagă mai bine strămoșii furnicilor și evoluția furnicilor moderne. Fosilele de furnici datând de acum 72 până la 56 de milioane de ani sunt rare, iar cercetătorii vor să afle ce s-a întâmplat cu aceste insecte în perioada în care o extincție în masă a eliminat toți dinozaurii non-aviari și le-a schimbat radical mediul.

Pentru lucrarea sa de masterat, Elyssa Loewen, împreună cu Caelan Libke, de la University of Regina (Canada), și Ryan McKellar, de la Royal Saskatchewan Museum, a folosit sincrotronul Canadian Light Source, de la University of Saskatchewan, pentru a analiza două fosile parțiale. Una păstra o parte din capul unei furnici, iar cealaltă o porțiune din corp.

Ambele proveneau din zăcământul de chihlimbar Big Muddy, format din rășină produsă de copaci într-o pădure mlăștinoasă străveche. Rășina s-a întărit în milioane de ani, conservând în detaliu insecte, plante și indicii despre mediul de atunci.

Ce arată fosilele vechi de zeci de milioane de ani despre strămoșii furnicilor?

Înainte de scanare, echipa lui McKellar a inclus bucățile de chihlimbar în rășină epoxidică și le-a șlefuit pentru a expune insectele. Probele au fost apoi analizate prin microtomografie cu raze X ultraluminoase, ceea ce a permis realizarea unor modele 3D detaliate ale anatomiei furnicilor.

Comparând aceste modele cu specii moderne, cercetătorii au reușit să identifice strămoșii furnicilor până la nivelul unor subfamilii care există și astăzi. Grupurile respective erau cândva răspândite în America de Nord, dar în prezent se găsesc în principal în regiunile sudice ale planetei.

Cu ajutorul unui model de învățare automată dezvoltat de Christine Sosiak, de la New Jersey Institute of Technology (SUA), cercetătorii au încercat să determine și modul de viață al acestor furnici. Ei cred că fosila care păstrează capul unei furnici îi aparținea unui grup care își construia cuiburile la sol în urmă cu aproximativ 67 de milioane de ani. În schimb, reprezentanții aceleiași familii care au trăit după dispariția dinozaurilor locuiau în copaci, la fel ca rudele lor moderne, scrie Phys.org.

Tranziția de la sol către copaci

Descoperirea sugerează că aceste furnici au trecut, de-a lungul milioanelor de ani, printr-o schimbare evolutivă importantă, mutându-se de pe solul pădurii în coronamentul arborilor.

În acea perioadă, regiunea Big Muddy era acoperită de o pădure luxuriantă și mlăștinoasă, cu arbori de tip metasequoia, ferigi și plante cu flori. Furnicile trăiau alături de o comunitate diversă de insecte, cu doar aproximativ un milion de ani înainte de extincția de la sfârșitul Cretacicului.

„Furnicile sunt adevărați ingineri ai ecosistemelor. Înțelegerea modului în care au supraviețuit și s-au adaptat după dispariția dinozaurilor non-aviari îi ajută pe oamenii de știință să afle cum au apărut ecosistemele moderne”, spune Loewen.

Fosilele sunt acum păstrate la Royal Saskatchewan Museum și vor putea fi studiate în continuare. Loewen, care lucrează în prezent la Canadian Museum of Nature din Ottawa, speră ca cercetările viitoare în zăcământul Big Muddy să scoată la iveală noi fosile care să ofere indicii despre evoluția insectelor din America de Nord.

Studiul a fost publicat în revista Insect Systematics and Diversity.

Vă recomandăm să citiți și:

Vasele de ceramică arată ce găteau comunitățile braziliene cu mai bine de un secol în urmă

Cândva, oamenii vorbeau zeci de mii de limbi. Ce s-a întâmplat cu acestea?

Ziua în care grecii recucereau Constantinopolul

Din ce a fost făcut „un cap fals” descoperit în Peru, vechi de 1.000 de ani?