Există o gaură în Univers? În august 2007, cercetătorii de la Universitatea din Minnesota (SUA) au anunțat în Astrophysical Journal o descoperire surprinzătoare: o regiune uriașă din Univers aproape lipsită de materie. Așa-numitul „gol” cosmic se întinde pe aproape un miliard de ani-lumină și se află la o distanță de 6-10 miliarde de ani-lumină de Pământ, în direcția constelației Eridanul.
Există o gaură în Univers? Regiunea este neobișnuită prin absența aproape totală a materiei cosmice. Cercetătorii nu au găsit aici stele, planete, sisteme solare sau nori de praf cosmic și nici măcar materie întunecată, care nu poate fi observată direct, dar ale cărei efecte gravitaționale pot fi măsurate. Nu au existat nici indicii că găuri negre ar fi înghițit materia care s-ar fi aflat cândva în această zonă.
Structura a fost detectată inițial prin intermediul datelor obținute de un program NASA care studia radiația provenită din Big Bang, apoi a fost analizată cu ajutorul Very Large Array, o rețea de radiotelescoape folosită pentru cartografierea unor regiuni vaste ale cerului. Unul dintre cercetători a descris descoperirea drept „anormală”, deoarece nu le corespundea simulărilor computerizate și observațiilor anterioare.
Astfel de regiuni, numite goluri cosmice, mai fuseseră observate, însă niciuna nu se apropiase de dimensiunile acesteia. Astronomul Brent Tully a explicat că ele apar probabil deoarece regiunile cu o concentrație mare de materie atrag materia din zonele mai puțin dense. De-a lungul miliardelor de ani, o regiune poate ajunge astfel să piardă cea mai mare parte a materiei sale către zonele învecinate, mai masive.
Înainte de a fi identificat drept un gol cosmic, fenomenul era cunoscut sub numele de „WMAP Cold Spot”, deoarece satelitul NASA Wilkinson Microwave Anisotropy Probe detectase în acea direcție temperaturi puțin mai scăzute decât în regiunile din jur.
WMAP, lansat în 2001, a cartografiat radiația cosmică de fond, o urmă a Big Bangului care păstrează informații despre Universul timpuriu. Această radiație le permite cercetătorilor să studieze felul în care arăta Universul la doar câteva sute de mii de ani după nașterea sa și să urmărească evoluția lui ulterioară, explică HowStuffWorks.
Temperatura mai scăzută a regiunii poate avea legătură și cu energia întunecată. Atunci când fotonii traversează spații în care aceasta este prezentă, ei pot câștiga energie, ceea ce face ca regiunile respective să apară mai fierbinți în hărțile radiației cosmice de fond. Într-un gol cosmic în care există foarte puțină materie și energie întunecată, fotonii pot pierde energie, iar zona apare mai rece.
Materia întunecată și energia întunecată rămân printre cele mai mari mistere ale cosmologiei. Totuși, cercetătorii știu că energia întunecată are un rol important în accelerarea expansiunii Universului. Studierea variațiilor minuscule de temperatură din radiația cosmică de fond îi ajută pe oamenii de știință să înțeleagă mai bine cum s-a format și cum continuă să evolueze Universul.
Astronomii au dezvăluit cea mai detaliată fotografie cu suprafața Soarelui realizată până acum
Un experiment cuantic neobișnuit demonstrează că „timpul negativ” nu este o simplă iluzie
Un studiu radical sugerează că viața pe Pământ a apărut de două ori