Ce „mănâncă” stelele? Astronomii au descoperit că uneori chiar planete întregi!

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cercetătorii au descoperit că beriliul poate fi o amprentă chimică pentru a detecta stelele care și-au distrus planetele, sugerând că sistemele planetare stabile precum Sistemul Solar sunt mai rare decât se credea.

Un studiu internațional condus de Universitatea din São Paulo (USP) a dezvoltat o metodă inovatoare pentru a identifica stelele care au absorbit planetele din jur.

Noua tehnică se bazează pe analiza variațiilor de abundență a beriliului, un element chimic rar.

Echipa a analizat astfel sistemul binar format din stelele de tip solar HD 129171 și HD 129209.

Deși ambele s-au format din același nor molecular și ar fi trebuit să aibă compoziții identice, spectrograful UVES de pe Very Large Telescope (VLT) din Chile a dezvăluit diferențe majore în acest sens.

O imagine îngrijorătoare privind stabilitatea sistemelor planetare

Mai exact, HD 129171 este îmbogățită semnificativ în elemente refractare (fier, magneziu, siliciu, calciu, titan). În plus, prezintă un exces considerabil atât de litiu, cât și de beriliu.

Spre deosebire de litiu, care se distruge ușor în interiorul stelar, beriliul rezistă însă mult mai mult timp.

Deoarece nu este produs în nucleul stelelor, prezența sa în atmosferele stelare indică înghițirea unor deșeuri stâncoase echivalente cu peste 11 mase terestre după formarea stelei.

O amprentă a „canibalismului” stelar

Descoperirea oferă acum o imagine îngrijorătoare privind stabilitatea sistemelor planetare. Și asta pentru că interacțiunile gravitaționale agresive pot perturba orbitele planetelor, aruncându-le direct în steaua-gazdă, scrie EurekAlert.

„Dacă înghițirea planetelor este un fenomen frecvent, înseamnă că multe sisteme trec prin faze dinamice violente. Pentru ca viața complexă să apară, o planetă nu are nevoie doar de miliarde de ani, ci și de o orbită suficient de stabilă pentru a supraviețui”, explică Anne Rathsam, autorul principal al studiului.

Cercetările sugerează că arhitectura Sistemului Solar, cu planete gigante pe orbite circulare exterioare și planete terestre stabile, ar putea fi neobișnuit de rară în Calea Lactee.

Vă mai recomandăm să citiți și:

„Pustietatea absolută” din „Al nouălea cer”: Prima galaxie fără stele descoperită vreodată de omenire, aproape confirmată

O nouă terapie a avut rezultate promițătoare în testele de laborator și pe animale

O supernovă a dezvăluit un mod complet diferit în care mor stelele

O supernovă rară a „decojit” straturile unei stele și a dezvăluit un secret important al Universului