„Sunt puternic”, „merit să fiu iubit” sau „voi avea succes”: mulți oameni își încep ziua repetând afirmații pozitive. Cercetările arată însă că acestea pot fi utile numai în anumite condiții și, mai ales, dacă sunt urmate de acțiuni concrete.
Pentru unii oameni, dimineața începe cu o cafea. Pentru alții, cu o serie de propoziții rostite în fața oglinzii: „Sunt suficient”, „atrag succesul” sau „astăzi nimic nu mă poate opri”.
Practica este promovată drept o metodă de „reprogramare a subconștientului”, creștere a stimei de sine și chiar atragere a prosperității. Cercetările psihologice sugerează că anumite forme de autoafirmare pot influența emoțiile, motivația și felul în care răspundem la situații amenințătoare, dar nu schimbă realitatea numai prin repetare.
În limbajul popular, o afirmație este o propoziție pozitivă despre propria persoană sau despre viitor: „Sunt extraordinar”, „voi deveni bogat” ori „nu mi-e teamă de nimic”.
În psihologie, teoria autoafirmării se referă mai ales la reamintirea valorilor importante pentru identitatea unei persoane. În experimente, participanții nu repetă neapărat sloganuri, ci scriu despre motivele pentru care familia, creativitatea, credința, generozitatea sau învățarea contează pentru ei.
Această reflecție poate ajuta persoana să privească o amenințare sau un eșec într-un context mai larg. Un rezultat slab nu îi mai definește întreaga valoare, deoarece identitatea sa se sprijină și pe alte calități și relații.
Meta-analizele au identificat efecte pozitive, de intensitate redusă sau moderată, asupra stării de bine, receptivității la mesaje despre sănătate și, în anumite contexte, performanței școlare. Rezultatele diferă însă între persoane și situații, iar unele intervenții funcționează mai bine atunci când există o amenințare reală la adresa identității sau a valorii personale.
Afirmațiile au mai multe șanse să fie utile când sunt credibile, specifice și legate de comportamente asupra cărora persoana are control.
„Pot face un pas dificil chiar dacă îmi este teamă” este mai realist decât „nu mă tem niciodată”. „Valoarea mea nu depinde de rezultatul unei singure zile” poate fi mai ușor de acceptat decât „sunt cea mai bună în tot ceea ce fac”.
Ele pot funcționa ca repere pentru atenție. Repetarea dimineața a unei intenții precum „astăzi voi vorbi cu mine cu mai mult respect” poate face persoana mai atentă la momentele în care începe să se critice.
Efectul devine mai probabil atunci când propoziția este urmată de un plan concret. Formula „Dacă apare situația X, atunci voi face Y”, cunoscută în psihologie drept „intenție de implementare”, are o susținere științifică mai solidă pentru transformarea obiectivelor în acțiuni.
De exemplu, „Dacă este ora 9.00, voi lucra zece minute la proiect” este mai util decât simplul „sunt productiv”.
Un studiu publicat în 2009 în Psychological Science a constatat că repetarea unor afirmații foarte pozitive i-a făcut pe unii participanți cu stimă de sine scăzută să se simtă mai rău.
Explicația posibilă este discrepanța dintre propoziție și convingerea existentă. Când o persoană care se simte lipsită de valoare repetă „sunt o persoană minunată”, mintea poate genera imediat contraargumente și amintiri care par să demonstreze contrariul.
Afirmația devine astfel nu o încurajare, ci o reamintire a distanței dintre realitatea trăită și imaginea dorită.
O alternativă mai realistă poate fi reprezentată de propozițiile intermediare: „Învăț să mă tratez cu mai multă blândețe”, „nu mă simt puternic acum, dar pot cere ajutor” sau „am mai trecut prin momente dificile”.
Nu există dovezi solide că afirmațiile rostite dimineața au o putere neurologică aparte. Momentul poate fi util pentru că este ușor de inclus într-o rutină și poate orienta atenția pentru ziua care urmează.
Afirmațiile pot fi repetate și seara ori înaintea unei situații dificile. Contează mai mult formularea, semnificația personală și legătura cu acțiunea decât ora la care sunt rostite.
Nici ideea că simpla repetare „rescrie creierul” nu trebuie luată literal. Creierul se modifică prin învățare și experiență, dar o propoziție repetată mecanic nu poate înlocui exersarea unui comportament, schimbarea mediului sau tratarea unei probleme psihice.
Afirmațiile nu vindecă depresia, anxietatea sau trauma și nu pot înlocui psihoterapia ori tratamentul recomandat de un specialist. Ele nu atrag bani, relații sau oportunități printr-un mecanism demonstrat științific.
Pot fi, cel mult, un instrument de orientare interioară: ajută persoana să-și amintească valorile, să formuleze o intenție și să pregătească următorul pas.
Diferența esențială nu este între gândirea pozitivă și cea negativă, ci între o propoziție care evită realitatea și una care ne ajută să acționăm în interiorul ei.
Afirmația „sunt suficient” nu are aceeași semnificație psihologică pentru toată lumea. Efectul depinde de experiențele, convingerile și nivelul de stimă de sine al fiecărei persoane.
Planurile de tipul „dacă–atunci” ajută la stabilirea momentului și modului în care va fi realizată o acțiune, reducând distanța dintre intenție și comportament.
Autoafirmarea cercetată în laboratoare presupune frecvent scrierea despre valorile personale, nu repetarea acelorași propoziții în oglindă.
Surse
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19493324/
https://www.apa.org/pubs/journals/releases/amp-amp0001591.pdf
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10779329/
https://doi.org/10.1037/hea0000116
Una dintre cele mai vechi boli revine în rândul populației, deși poate fi prevenită
Cum să ne protejăm încheieturile mâinilor?
Cum ne influențează adolescența pentru tot restul vieții?
Tinitusul afectează cel puțin un sfert dintre oameni. Ce tratamente pot reduce simptomele?