De ce bârfim? Ce spun psihologia, antropologia și neuroștiința despre unul dintre cele mai răspândite comportamente umane

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Deși mulți oameni spun că nu le place bârfa, aproape toți participă, într-o formă sau alta, la discuții despre persoane care nu sunt de față. Uneori schimbăm impresii despre un coleg de serviciu, alteori comentăm comportamentul unui politician, al unui actor sau al unui vecin.

Chiar și conversațiile despre vedete, membri ai familiei regale sau influenceri intră, din punctul de vedere al psihologiei, în categoria bârfei.

În limbajul obișnuit cuvântul are o conotație negativă, dar oamenii de știință privesc fenomenul mult mai nuanțat. Pentru psihologi, antropologi și sociologi, bârfa reprezintă unul dintre mecanismele care au contribuit la formarea grupurilor umane și la dezvoltarea cooperării.

Cât de mult bârfim?

Răspunsul este simplu: mai mult decât credem.

În 2019, psihologii americani Megan Robbins și Alexander Karan au analizat mii de conversații cotidiene purtate de aproape 500 de adulți. Rezultatul a fost surprinzător, având în vedere că aproximativ 14% dintre conversații conțineau informații despre persoane absente, iar participanții petreceau, în medie, aproape o oră pe zi discutând despre alții.

Și mai interesant este faptul că majoritatea acestor conversații nu erau răutăcioase. Aproximativ trei sferturi aveau un ton neutru, iar doar o mică parte erau clar negative. Cu alte cuvinte, ceea ce numim în mod obișnuit „bârfă” înseamnă adesea schimb de informații sociale, nu atacuri la adresa altor persoane.

Robin Dunbar: bârfa ne-a ajutat să construim societăți

Una dintre cele mai influente explicații îi aparține antropologului britanic Robin Dunbar.

Acesta a observat că primatele își petrec o mare parte din timp curățându-și reciproc blana, un comportament numit grooming, care nu are doar rol igienic. El întărește relațiile dintre membrii grupului și reduce tensiunile sociale.

La oameni, spune Dunbar, limbajul a preluat această funcție.

În loc să petrecem ore întregi îngrijindu-ne reciproc, ne așezăm la o cafea și vorbim despre ceilalți. Din punct de vedere evolutiv, bârfa ar reprezenta echivalentul modern al grooming-ului practicat de cimpanzei și alte primate.

Limbajul este este unul dintre motivele pentru care oamenii pot menține rețele sociale mult mai extinse decât alte primate.

De ce este creierul atât de interesat de viața altora?

Neuroștiința oferă un răspuns surprinzător.

Atunci când aflăm informații despre alți oameni, studiile de imagistică cerebrală arată că sunt activate regiuni implicate în înțelegerea intențiilor și comportamentului uman, precum cortexul prefrontal medial și joncțiunea temporo-parietală. Sunt aceleași rețele neuronale care ne ajută să anticipăm reacțiile celor din jur și să ne adaptăm comportamentul social.

Pentru creier, informațiile despre oameni sunt extrem de valoroase. Ele pot răspunde unor întrebări esențiale: în cine putem avea încredere, cine respectă regulile grupului, cine trișează și cine merită evitat.

Din acest motiv, cercetătorii cred că interesul pentru viața altora nu este un accident, ci o adaptare care a crescut șansele de supraviețuire ale comunităților umane.

Bârfa funcționează și ca un sistem de control social

Sociologii definesc bârfa drept schimbul de informații evaluative despre persoane absente.

Această definiție pare rece, însă descrie foarte bine unul dintre rolurile ei principale.

Atunci când cineva află că un membru al grupului a mințit, a înșelat sau nu și-a respectat promisiunile, informația circulă rapid. Reputația persoanei respective are de suferit, iar ceilalți devin mai precauți în relația cu ea.

Bârfa nu transmite doar informații despre ceilalți, ci și despre valorile grupului. Atunci când discutăm despre comportamentul unei persoane, transmitem implicit și ce considerăm acceptabil sau inacceptabil, contribuind la consolidarea normelor sociale.

De ce ne face bine să împărtășim un secret?

Mai multe studii din psihologia socială sugerează că împărtășirea unei informații considerate confidențiale poate crea rapid un sentiment de apropiere între două persoane.

Atunci când discutăm despre cineva cunoscut de amândoi, avem impresia că facem parte din același grup și că împărtășim aceleași valori și aceleași criterii de evaluare.

Unele studii sugerează că astfel de interacțiuni pot reduce nivelul stresului și pot favoriza eliberarea unor substanțe implicate în atașamentul social. Totuși, cercetătorii subliniază că efectele diferă în funcție de context și de natura conversației.

Când devine bârfa o problemă?

Faptul că bârfa are un rol social nu înseamnă că este întotdeauna benefică.

Atunci când informațiile sunt false, exagerate sau răspândite cu intenția de a distruge reputația unei persoane, bârfa se transformă în defăimare, manipulare sau hărțuire socială.

Psihologii fac o distincție clară între schimbul de informații utile pentru grup și răspândirea deliberată a unor zvonuri menite să excludă sau să umilească o persoană. Prima situație poate contribui la cooperare, în timp ce a doua produce efecte negative asupra sănătății psihice și asupra relațiilor sociale.

De unde vine cuvântul „bârfă”?

Originea verbului „a bârfi” nu este pe deplin clarificată, însă lingviștii consideră că provine, cel mai probabil, dintr-o rădăcină onomatopeică care imită un murmur repetitiv sau dintr-un termen din limbile slave sudice, cu sensul de „a flecări” ori „a pălăvrăgi”.

Interesant este că sensul actual nu a existat întotdeauna. În româna veche, verbul desemna mai degrabă vorbirea fără rost sau pălăvrăgeala, iar abia ulterior a ajuns să însemne discutarea vieții altora în absența acestora.

În engleză, „gossip” nu însemna inițial bârfă

Cuvântul englezesc gossip provine din termenul medieval god-sibb, care însemna „rudă spirituală”, adică nașul, nașa sau o persoană foarte apropiată a familiei.

În Evul Mediu, acest cuvânt desemna femeile care asistau o mamă în timpul nașterii și petreceau multe ore împreună discutând. Treptat, sensul s-a schimbat, iar prin secolul al XVI-lea gossip a început să însemne persoana care vorbește despre viața altora, înainte de a căpăta sensul actual de „bârfă”.

La final, privită din perspectivă științifică, bârfa este mult mai mult decât o simplă răutate sau o pierdere de timp. Ea poate consolida relațiile sociale, poate transmite informații utile și poate contribui la respectarea regulilor unui grup. Totuși, atunci când este folosită pentru a răspândi informații false sau pentru a distruge reputația cuiva, același mecanism social poate deveni o sursă de conflict și suferință.

Știați că?

Aproape 14% dintre conversațiile cotidiene conțin informații despre persoane care nu sunt prezente.

Majoritatea bârfelor au un ton neutru, nu răutăcios.

Antropologul Robin Dunbar consideră că bârfa este echivalentul uman al grooming-ului practicat de primate pentru consolidarea relațiilor sociale.

Cercetătorii cred că interesul pentru viața altora a contribuit la dezvoltarea cooperării în grupurile umane și la apariția societăților complexe.

Surse:

https://www.britannica.com/one-good-fact/what-is-the-surprisingly-pleasant-origin-of-the-word-gossip

https://journals.sagepub.com/doi/10.1037/1089-2680.8.2.78

https://www.hup.harvard.edu/books/9780674363366

https://journals.sagepub.com/doi/10.1177/1948550619837000

Vă mai recomandăm să citiți și:

Paralizia alegerii: de ce prea multe opțiuni ne fac uneori mai puțin mulțumiți

Astronomii cred că au aflat, în sfârșit, de ce Theta Eridani nu mai este printre cele mai strălucitoare stele de pe cer

Ce se întâmplă în creier după o despărțire? De ce „inima frântă” nu este doar o metaforă

De ce avem tendința să facem tot mai multe atunci când ne simțim copleșiți?