Astronomii sunt uimiți de o structură incredibil de lungă dintr-un sistem stelar din apropiere

La doar 63 de ani-lumină depărtare de Pământ se află o structură incredibil de lungă, de aproximativ 1.000 de unități astronomice (AU), echivalentul a circa 150 de miliarde de kilometri, supranumită sugestiv „Coada pisicii”.

Această structură incredibil de lungă, alcătuită în mare parte din praf cosmic, se află în sistemul stelar Beta Pictoris și a fost observată pentru prima dată direct în infraroșu cu ajutorul Telescopului Spațial James Webb al NASA. Noile imagini realizate de telescopul Hubble au permis însă observarea ei și în lumină vizibilă, dezvăluind o prelungire neobișnuită, asemănătoare unei cozi, care iese din planul unui disc gigantic de praf cosmic.

Cercetătorii de la Universitatea din Arizona (SUA) au folosit observațiile Hubble pentru a studia mai îndeaproape această structură. „În mod surprinzător, caracteristica fusese observată anterior doar cu telescopul James Webb, care detectează lumina infraroșie, dar rămăsese invizibilă la lungimi de undă mai mici. Acest lucru i-a nedumerit pe cercetători o vreme”, a explicat Arin Avsar, doctorand și coordonator al studiului.

Din ce este formată o structură incredibil de lungă dintr-un sistem stelar din apropiere?

Potrivit lui Avsar, compoziția structurii ar putea explica de ce a fost atât de greu de observat în lumină vizibilă. „Este alcătuită aproape în întregime din material organic refractar, bogat în carbon. Lanțurile lungi de atomi de carbon absorb lumina vizibilă, ceea ce le face foarte întunecate”, a explicat el.

Oamenii de știință cred că „Coada pisicii” s-a format în urma coliziunii unor corpuri planetare masive, asemănătoare ca dimensiuni cu Pluto, care au împrăștiat cantități uriașe de praf pe distanțe foarte mari. Impacturile ar fi generat suficientă căldură pentru a transforma carbonul în vapori, înainte ca materialul să se răcească și să formeze granule de praf pufoase și poroase.

Pentru a determina geometria structurii în trei dimensiuni, echipa a combinat imaginile realizate în infraroșu cu cele obținute în lumină vizibilă. Rezultatele sugerează că aceasta nu se întinde neapărat pe o distanță de 1.000 de unități astronomice în spatele stelei, ci mai degrabă lateral, în raport cu perspectiva noastră, aflându-se aproape în același plan cu steaua și extinzându-se posibil puțin în spatele ei.

Informații care ne ajută să înțelegem Sistemul Solar

Cercetătorii au identificat și o deformare neobișnuită a haloului de praf care înconjoară Beta Pictoris. Aceasta ar putea fi provocată de influența gravitațională a cel puțin trei planete cunoscute din sistem.

Descoperirile ar putea oferi indicii despre aspectul propriului nostru sistem solar în perioada imediat următoare formării sale. Beta Pictoris are doar aproximativ 23 de milioane de ani, în comparație cu vârsta de 4,6 miliarde de ani a sistemului nostru solar. Interacțiuni similare ar fi putut influența și formarea planetelor din jurul Soarelui, scrie Futurism.

Studiul a fost publicat în revista The Astrophysical Journal Letters.

Vă recomandăm să citiți și:

Cercetătorii de la Smithsonian au creat cea mai detaliată simulare a Universului timpuriu

Astronomii au descoperit primul satelit natural dincolo de Sistemul Solar

Fizicienii propun o nouă stare bizară a materiei: ce este cristalul temporal?

De ce existăm? Particula care ar putea elucida misterul odată pentru totdeauna, spun fizicienii