Câmpurile magnetice ciudate, înclinate ale lui Uranus și Neptun i-au nedumerit pe oamenii de știință de când nava spațială Voyager 2 a NASA a explorat planetele în anii 1980. Noile simulări sugerează că, de fapt, condițiile extreme din interiorul acestor giganți înghețați creează proprietăți electrice neobișnuite care ar putea elucida câmpurile lor magnetice.
În mod remarcabil, modelele indică faptul că polii lor magnetici s-ar putea deplasa cu zeci de grade în doar câteva decenii, mult mai repede decât Pământul.
Când nava spațială Voyager 2 a NASA a vizitat Uranus și Neptun în anii 1980, a descoperit ceva extraordinar. Spre deosebire de pământ, care are un câmp magnetic relativ ordonat cu polii clar definiți, ambele planete îndepărtate posedă câmpuri magnetice ciudat distorsionate și înclinate dramatic. De zeci de ani, oamenii de știință s-au străduit să explice de ce.
Acum, cercetătorii cred că ar fi putut găsi un răspuns ascuns adânc în aceste lumi enorme. Un nou studiu sugerează că schimbările în cât de bine materialele conduc electricitatea în condiții extreme ar putea explica magnetismul neobișnuit al planetelor. Descoperirile ridică, de asemenea, o posibilitate interesantă: câmpurile magnetice ale lui Uranus și Neptun se pot schimba dramatic în doar câteva decenii.
Cercetarea, publicată în Communications Physics, a fost condusă de oameni de știință de la Universitatea Texas din Austin în colaborare cu cercetători de la Universitatea din California, Los Angeles, Imperial College London și Universitatea Northumbria.
Câmpul magnetic al Pământului este strâns aliniat cu axa sa de rotație. Axa sa magnetică principală, cunoscută sub numele de dipol, este înclinată cu doar 11 grade. Uranus și Neptun sunt însă izbitor de diferite. Uranus are un dipol magnetic înclinat cu 59 de grade, în timp ce Neptun este înclinat cu 47 de grade.
Explicarea acestor înclinații extreme necesită o mai bună înțelegere a ceea ce se află în interiorul celor două planete.
Chi Yan, autorul principal al studiului și asociat de cercetare la UT Jackson School of Geosciences, consideră că, de fapt, combinația dintre dimensiunea enormă a planetelor și compoziția chimică neobișnuită ar putea ajuta la explicarea câmpurilor lor magnetice distorsionate.
„Adânc în Uranus și Neptun, presiunile și temperaturile devin extrem de ridicate”, a spus Yan. „În aceste condiții, care pot provoca ruperea moleculelor de apă în ioni, materialul poate deveni din ce în ce mai conductiv electric cu adâncimea.”
Dacă materialele din Uranus și Neptun devin mai conductive la adâncimi mai mari, acest lucru ar putea influența semnificativ modul în care sunt generate câmpurile lor magnetice.
Pentru a investiga această posibilitate, cercetătorii au dezvoltat simulări pe computer concepute pentru a reproduce câmpurile magnetice ciudate înregistrate de Voyager 2.
Modelele lor presupuneau că conductivitatea electrică crește mai adânc în interiorul planetelor. Cercetătorii au testat, de asemenea, o varietate de structuri interne posibile, examinând modul în care fluidele circulante, schimbările de temperatură și forțele magnetice interacționează în timp, scrie Sciencedaily.
Rezultatele sugerează că aceste proprietăți electrice în schimbare ar putea juca un rol crucial în producerea câmpurilor magnetice neobișnuite, observate în jurul ambelor planete.
Poate cea mai surprinzătoare descoperire este că câmpurile magnetice ale lui Uranus și Neptun pot fi mult mai puțin stabile decât cele ale Pământului.
Conform simulărilor, axele lor magnetice ar putea suferi modificări substanțiale în perioade relativ scurte. În unele scenarii, înclinarea magnetică s-a deplasat cu zeci de grade în doar câteva decenii.
Acest lucru ridică posibilitatea ca, de fapt, câmpurile magnetice care înconjoară Uranus și Neptun astăzi să fie semnificativ diferite de cele măsurate atunci când Voyager 2 a zburat pe lângă ele în anii 1980.
Aceste schimbări rămân însă predicții din modelele computerizate, mai degrabă decât observații confirmate. Cu toate acestea, oamenii de știință ar putea avea deja o modalitate de a căuta dovezi.
Cercetătorii examinează acum imagini detaliate în infraroșu ale lui Uranus și Neptun capturate de telescopul James Webb (JWST). Ei sunt interesați în special de aurorele planetelor, care se formează atunci când particulele încărcate de la soare interacționează cu gazele din atmosferele lor.
Echipa de cercetare speră să combine observațiile aurorale ale lui Webb cu măsurătorile originale ale câmpului magnetic Voyager 2 și noile simulări. Împreună, aceste surse de dovezi ar putea oferi cea mai clară imagine a modului în care câmpurile magnetice ale lui Uranus și Neptun sunt aranjate astăzi.
Test de cultură generală. Din ce este făcută planeta Uranus?
O nouă stare bizară a materiei s-ar putea ascunde în interiorul planetelor Uranus și Neptun
Ce a descoperit Telescopul Spațial Jamess Webb în jurul planetei Uranus?