Cea mai masivă extincţie din istoria planetei ar fi putut fi provocată de o intoxicare cu mercur

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În evenimentul catastrofal, survenit în urmă cu 250 de milioane de ani, au pierit aproape toate speciile de vieţuitoare marine şi o mare parte a celor terestre. A fost cea mai gravă extincţie din istoria Terrei, iar cauzele ei sunt un subiect de dispută între specialişti.

Au fost sugerate, drept cauze, schimbările climatice, coliziunea cu un asteroid, vulcanismul, eliberarea bruscă a unor substanţe chimice din planşeul marin, modificarea curenţilor oceanici şi altele.

Geologii de la Universitatea din Calgary cred că o cauză majoră a extincţiei ar fi fost creşterea bruscă a nivelului de mercur în apă şi în atmosferă, marea cantitate de mercur provenind din vulcani, în timpul unei faze de vulcanism intens prin care a trecut Pământul în acea perioadă.

Azi, este larg acceptată teoria conform căreia erupţiile vulcanice numeroase şi intense din Permian ar fi determinat arderea depozitelor de cărbune din scoarţa terestră, ducând la eliberarea unor cantităţi enorme de dioxid de carbon şi alte substanţe chimice toxice.

Printre aceste substanţe, mercurul, un metal cu mare toxicitate, ar fi jucat un rol important, cred autorii studiului.

Nivelul de mercur în epoca extincţiei permiene ar fi fost, au estimat cercetătorii, de peste 30 de ori mai mare decât cel determinat de erupţiile vulcanice la ora actuală. Capacitatea naturală a oceanului de a menţine echilibrul chimic a fost atunci depăşită, rezultatul fiind o intoxicare masivă cu mercur a majorităţii vieţuitoarelor.

Tototdată, oamenii de ştiinţă au atras atenţia asupra faptului că asemenea concentraţii mari de mercur se pot întâlni, pe alocuri, şi în ziua de azi, în apele din preajma unor uzine metalurgice, unde viaţa acvatică este grav afectată.

Informaţiile despre marea extincţie permian-triasică sunt, spun ei, un avertisment privind consecinţele poluării masive generate de activitatea industrială intensă din vremurile contemporane.

Sursa: kurzweilai.net