De ce vor oamenii de ştiinţă să arunce cantităţi mari de fier în oceanele planetei?

Acest tip de geoinginerie – manipularea pe scară largă a climei – este controversată, însă experimentul reprezintă prima demonstraţie a faptului că tehnica funcţionează. La finalul verii lui 2004, cercetătorii au fertilizat o porţiune din Oceanul Sud, în apropierea Antarcticii, cu 7 tone de fier dizolvat, stimulând astfel dezvoltarea fitoplanctonului.

Fitoplanctonul apărut în urma deversării fierului în ocean era format în mare parte din diatomee, alge care atunci când mor transportă la fundul oceanului carbonul responsabil pentru încălzirea globală. Cel puţin jumătate din carbonul absorbit de alge a fost dus la mai bine de 1 kilometru sub nivelul oceanului, au observat oamenii de ştiinţă.

• O femeie din India a inhalat un ac decorativ care i-a ajuns în plămâni
• Cărți scoase de pe rafturile Bibliotecii Naționale a Franței deoarece ar conține arsenic

„Fitoplanctonul apărut în urma fertilizării cu fier ar putea sechestra carbonul la fundul oceanului timp de secole şi chiar pentru mai mult timp în sedimente”, au scris cercetătorii în studiul publicat în prestigiosul jurnal ştiinţific Nature.

Studiul reprezintă prima dovadă clară ce arată că algele care absorb carbonul din aer se pot scufunda pe fundul oceanului. Dacă această materie organică se aşează în apele adânci ale oceanelor, ea nu va mai reveni la suprafaţă timp de secole sau chiar milenii, a explicat cercetătorul Victor Smetacek.

Echipa de cercetători a estimat că pentru fiecare atom de fier introdus în ocean, cel puţin 13.000 de atomi de carbon au fost absorbiţi în alge.

În ciuda rezultatului pozitiv, cercetătorii avertizează că deversarea de fier în oceane nu poate constitui o soluţie pentru încălzirea globală. Această tehnică rămâne controversată, deoarece există îngrijorări referitor la efectul pe care această tehnologie îl poate avea asupra vieţii marine. De asemenea, unii cercetători se tem că fierul ar putea duce la apariţia unor alge toxice în anumite cazuri.

Datele studiului sugerează că fertilizarea oceanelor cu fier ar putea absorbi maxim 10% din emisiile de dioxid de carbon conform „celor mai optimistice estimări”, a explicat Dieter Wolf-Gladrow, coautor al studiului. Cercetătorul a adăugat că aceasta nu poate fi soluţia pentru „problema pe care o avem cu dioxidul de carbon din aer”.

Sursa: iScienceTimes