Prima pagină Maratoanele Descopera Case de poveste

Observatorul Astronomic, locul unde un amiral îndrăgosit de astre a scris istorie cu o lunetă de diametrul unei pizza mici. ''Este o experienţă completă, ai ocazia să vezi cu ochiul, prin telescop, ceva ce este pe panouri''

Mihaela Stoica | 07.23.2018 | ● Vizualizări: 8420

Pornit ca un Observator Astronomic privat, din iniţiativa amiralului Vasile Urseanu, actuala clădire din Bulevardul Lascăr Catargiu, nr. 21, este deschisă tuturor pasionaţilor de astronomie şi nu numai, care pot vedea, într-un cadru modern şi în direct, dincolo de cerul albastru.

Născut în 9 ianuarie 1848, la Bucureşti, într-o familie modestă, Vasile Urseanu a urmat cursurile Liceului „ Sfântul Sava”. În 1868 a absolvit Şcoala militară de ofiţeri de infanterie din Bucureşti, cu gradul de sublocotenent, fiind apoi repartizat în corpul Flotilei. 

Galerie foto

Observatorul Astronomic Amiral Vasile UrseanuObservatorul Astronomic Amiral Vasile UrseanuObservatorul Astronomic Amiral Vasile UrseanuObservatorul Astronomic Amiral Vasile Urseanu
 
După ce a activat ca ofiţer pe navele „România” (1869-1870) şi „Ştefan cel Mare” (1870-1872), Vasile Urseanu, ajuns deja locotenent, a plecat la studii în Franţa, la Şcoala Navală din Brest. Acest lucru s-a datorat intervenţiilor generalului Emanoil Florescu (ministru de Război între 1871 - 1876) pe lângă guvernul de la Paris. Excelentele aptitudini l-au ajutat însă pe Vasile Urseanu să fie acceptat în şcoala de aplicaţii a marinei franceze, prin intermediul căreia a ajuns în diverse locuri, precum  Insula Sfânta Elena, Capul Bunei Speranţe sau portul Rio de Janeiro. 
 

Primul comandant al bricului „Mircea”

Întors în ţară în 1974, a fost înaintat la gradul de căpitan şi a primit comanda navei „România”, de la bordul căreia a executat marşuri de instruire pe Marea Neagră şi Dunăre. Un an mai târziu a devenit comandantul navei „Ştefan cel Mare”. După izbucnirea Războiului de Independenţă, în 1877, Vasile Urseanu a comandat bateriile „Elisabeta” şi „Mircea”, în fruntea cărora a atacat oasea turcă la Vidin, fiind decorat apoi cu ordinul „Steaua României”. Tot în timpul Războiului de Independenţă al României a organizat detaşamente de nave comerciale pentru trecerea trupelor dincolo de Dunăre, iar ulterior a fost trimis în misiune diplomatică pe lângă Prinţul Milan Obrenovici al Serbiei. După terminarea războiului, a supravegheat construirea, pe şantierele din Londra, a mai multor nave de război, printre care celebrul bric „Mircea”, fiind primul comandant al lui.
Bricul Mircea (primul), construit integral din lemn, a funcţionat între 1882 şi 1944
 
Vasile Urseanu şi-a continuat activitatea în marină până în 1900, înaintând în grade, comandând mai multe nave, printre care celebrul crucişător „Elisabeta”, la bordul căruia a navigat prin Marea Mediterană, Oceanul Atlantic, Marea Nordului şi Marea Baltică, în cea mai lungă călătorie întreprinsă de o navă de război românească. În plus, a fost unul dintre fondatorii primei Societăţi Naţionale de Navigaţie Maritimă, fiind ales membru în Consiliul de Administraţie al acesteia, dar a făcut şi eforturi considerabile pentru înfiinţarea marinei comerciale româneşti. 
 

Observatorul seamănă cu o corabie

La începutul secolului XX, fiind trecut în rezervă la cerere, Vasile Urseanu a decis să se dedice celeilalte mari pasiuni – studierea astrelor. Ales preşedintele Societăţii Astronomice Române „Camille Flammarion”, în 1908, amiralul Vasile Urseanu a promis că va construi un observator pentru cei pasionaţi. S-a ţinut de promisiune şi din bani proprii a construit imobilul care a devenit un observator.
 
„În Observator a adus o lunetă Zeiss de 15 cm în diametru. Nu pare mult, este cât o pizza mică, dar pentru o lunetă este bună. Ea a fost folosită până la moartea amiralului. Luneta, împreună cu terasa Observatorului şi chiar clădirea în sine au fost folosite până la moartea amiralului”, a afirmat, într-un interviu acordat Descopera.ro, Adrian Şonka, astronom la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.
Adrian Şonka, astronom la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” / Credit foto: Descopera.ro
 
Observatorul lui Vasile Urseanu era unul privat, dedicat pasionaţilor, amatorilor de astronomie, nu cercetătorilor, aceştia din urmă mergeau la cel din Dealul Filaretului, actualul Institut Astronomic al Academiei Române.
 
Construită de arhitectul I. D. Berindei între anii 1908 – 1910, clădirea în forma unei corăbii are sculptate de jur împrejur motive marine. „Dacă ne uităm de afară înspre clădire, vom vedea că motivele ... avem nişte delfini, avem un zeu al mărilor, avem motive marine. Este clar că el şi-a făcut clădirea cu gândul la mare, la profesia lui principală. Nu avem motive astronomice pe clădire. Însă, există cupola care  putem spune că este cel mai mare motiv astronomic, ceea ce arată că această casă este un observator. Amiralul avea o terasă destul de mare pe care se putea sta şi de pe care se putea observa cerul. Lângă terasă se află o cameră circulară cu un fel de cupolă de metal care se roteşte, cu o trapă de metal care se ridică şi în interior avem luneta, care este o lunetă grea. Era pusă pe o contragreutate foarte, foarte grea. A fost ridicată cu macaraua. Totul a fost comandat din Germania, cupola plus sistemul de orologerie şi luneta, clar această clădire a fost Observator astronomic şi observatorul amiralului,” specifică Adrian Şonka.
Amiralul Vasile Urseanu/ Credit foto: www.astro-urseanu.ro
 
Un bărbat înalt, impozant, cu barbă, cu un trecut ilustru de navigator şi resurse financiare considerabile pentru vremea respectivă, amiralul Vasile Urseanu nu a locuit niciodată în imobilul pe care l-a construit ca observator. „Cu astronomia s-a ocupat pe mare, desigur, pentru că marinarii trebuie să cunoască unde se duc dacă vor să ajungă undeva, şi a făcut-o după aia la pensie. Noi, din păcate, nu avem foarte multe informaţii despre observaţiile care s-au făcut pe vremea aceea aici, pe vremea amiralului, până în 1926. Avem doar câteva articole scrise în revista Orion în care se spune: «Ne-am întâlnit, ne-am uitat la Lună prin luneta amiralului, am urmărit de atâtea ori...». Avem nişte informaţii, dar destul de rare. Nu avem documentele amiralului aici, la Observator. E ciudat, ai casa omului, ai luneta omului, dar nu ai o hârtie de a sa”, precizează astronomul.
 

După donaţie, Observatorul a fost transformat în Pinacotecă

După moartea amiralului, în anul 1926, soţia sa Ioana începe demersurile pentru a dona imobilul municipalităţii Bucureşti, conform dorinţei testamentare a lui Urseanu, lucru care se întâmplă în 1933. Astfel, pe placa comemorativă din interiorul clădirii sunt săpate în marmură cuvintele: “După o viaţă de muncă şi credinţă, au dăruit acest lacaş ca să fie adăpost de arta şi prilej de înălţare sufletească”. Deasupra acestor cuvinte se afla portretul familiei Urseanu realizat de pictorul Camil Ressu, tabloul aflându-se acum într-un proces de restaurare.
Portretul soţilor Vasile şi Ioana Urseanu, pictat de Camil Ressu / Credit foto: Descopera.ro
 
După donaţie, clădirea a adăpostit Pinacoteca Municipală, iar componentele de bază ale lunetei lui Urseanu, refractorul Zeiss, au fost păstrate împachetate în subsolul clădirii.
 
„După ce amiralul a murit, au venit nişte ani mai ciudaţi, când aici au funcţionat alte instituţii, mult spus instituţii, şi s-a redeschis, în 1950, clădirea ca Muzeu al Ştiinţelor Experimentale. Atunci aveam pasionaţi de astronomie, Matei Alexescu. Este cunoscut de noi, nu de altcineva. Ne-a ajutat pe toţi cu cărţile sale şi cu sfaturile pe care le avea acolo. A redeschis Observatorul ca Muzeu al Ştiinţelor Experimentale care funcţiona şi ca Observator Astronomic. Exista şi o expoziţie cu diferite artefacte astronomice şi fotografice până când, după câţiva ani, activitatea fiind foarte intensă, ei aveau pe vremea aceea mai mulţi vizitatori decât avem noi acum, au redeschis o expoziţie cu observaţii proprii. Avem perioada aceea care a durat mult timp, vreo 10 – 20 de ani. Între timp s-a mai schimbat şi regimul, s-au mai schimbat şi alte lucruri şi aici a fost cabinet de educaţie materialist – ştiinţifică, o expoziţie legată de cucerirea spaţiului şi de astronomie şi, în paralel, Observator Astronomic. Mereu aici am avut Observator Astronomic, din 1950”, afirmă Adrian Şonka.
Matei Alexescu făcând observaţii cu luneta lui Urseanu /  Credit foto: www.astro-urseanu.ro
 

Renovat şi reconsolidat, Observatorul lui Urseanu a devenit unul modern

În 2013, Observatorul Astronomic a fost închis pentru consolidare, restaurare şi reabilitare, printr-un program REGIO. Odată cu redeschiderea, în noiembrie 2016, Observatorul Astronomic a fost dotat cu un telescop mult mai performant decât cel al amiralului, comandat special pentru latitudinea de acolo.
 
„În locul lunetei amiralului, care era destul de veche, adusă aici în 1910, nu se mai preta publicului destul de pretenţios care vede pe multe site-uri, ca şi al vostru, imagini cu planete şi cu alte obiecte, am luat un telescop de 40 cm diametru, pe care l-am montat în cupolă, în locul lunetei”, adaugă astronomul de la Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.
 
Luneta veche de mai bine de un secol nu a fost aruncată, ea poate fi admirată acum de afară, de pe strada Amiral Vasile Urseanu, unde a fost expusă la unele dintre ferestre.
 
Luneta lui Urseanu poate fi admirata de afară / Credit foto: Descopera.ro
 
Observatorul Astronomic a mai fost dotat şi cu o lunetă pentru observaţii solare, precum şi cu un alt telescop de 40 cm, amplasat pe terasa de pe acoperiş. 
 
„Avem mai multe instrumente. Bineînţeles că le foloseşti pe toate atunci când ai fenomene deosebite, în rest sunt de ajuns două sau trei instrumente”, precizează Adrian Şonka.
 
Telescopul din cupolă îi ajută pe specialiştii de la Observator să facă şi cercetare, aceştia lucrând în prezent la o hartă a planetei Marte, dar monitorizează şi pata roşie de pe planeta Jupiter.
 
Panourile moderne şi interactive, telescoapele şi terasa au atras în primele trei luni ale anului 2018 circa 5.700 de vizitatori la Observatorul Astronomic, în contextul în care în întreg anul de dinaintea începerii lucrărilor de consolidare şi modernizare au fost circa 9.000 de vizitatori. Dincolo de animaţiile astronomice de la etajul doi, vizitatorii care urcă pe frumoasa scară interioară de lemn a amiralului admiră şi vitraliile multicolore şi desenele de pe tavanul de la etajul 1 al clădirii, care îmbină elementele marine cu cele de astronomie veche.
 
Telescopul modern din cupola Observatorului Astronomic / Credit foto: Descopera.ro
 
„Noi avem aici două camere, cu expoziţie, în care ne aflăm acum, şi mai avem terasa şi cupola. Practic, sunt patru spaţii mititele în care au venit foarte mulţi oameni. Mai avem şi un planetarium digital, cu prezentări ca la cinema, la ore exacte, şi toate aceste spaţii care împreună cu angajaţii, cei patru care sutem aici pe specialitate, am reuşit să aducem foarte mulţi oameni. Pentru noi este destul de mult. De exemplu, în sala asta, sâmbăta de obicei sau vinerea, nu mai ai loc să te mişti. Oamenii stau, se uită, ating tot felul de chestii, se împing în panouri, cu toate că le spunem să nu o facă. Mai avem încă o sală şi apoi urcă la observaţie.  Este o experienţă completă, să spun aşa, pentru că vii şi vezi ceva ce se cunoaşte până în prezent şi ai şi tu ocazia să vezi cu ochiul, prin telescop, ceva ce este pe panouri”, încheie  Adrian Şonka, astronom Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.
 
Deschis de miercuri până duminică, Observatorul Astronomic este singurul muzeu din Bucureşti unde, timp de trei zile pe săptămână (de joi până sâmbătă), cei care vor să îi treacă pragul o pot face şi seara, ultima oră de intrare fiind 21:15. Toţi aceştia pot participa la observaţii astronomice nocturne.
 
În anul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, Descopera.ro te invită să cunoşti, prin intermediul campaniei „Case de poveste”, istoria unor clădiri impresionante şi a oamenilor ei.