Părăsită de tată când era mică, această tânără i-a uluit pe francezi dansând complet goală. Mai târziu, Constantin Tănase a adus-o în România pentru un onorariu generos

Născută la 3 iunie 1906, în Saint Louis, Missouri (SUA), Josephine Baker a fost fiica nelegitimă a lui Eddie Carson, producător evreu de instrumente muzicale, şi a unei femei de culoare, Carrie McDonald. De mică a cunoscut greutăţile, prin plecarea tatălui la scurt timp de la naşterea sa.

• Ziua în care Alexandru Ioan Cuza a introdus învăţământul obligatoriu şi gratuit. Ce păţeau părinţii care…
• Eleanor de Aquitania, femeia care a condus Europa din umbra

Fiind de culoare şi rasismul o reală problemă, la vârsta de 11 ani asistă la un eveniment terifiant  când au fost ucişi mai multe sute de afroamericani, în St. Louis.

Această experienţă a făcut ca ea să devină mai târziu o militantă contra rasismului. La vârsta de 13 ani, mama ei a căsătorit-o cu un bărbat mult mai în vârstă decât ea, Willie Wells, astfel că mariajul lor va eşua după doar câteva săptămâni.

Încă de tânără a fost înclinată spre vodevil. La 16 ani juca diferite roluri la teatrele din Philadelphia şi New York.

În contextul rasist al societăţii americane din acea perioadă, este nevoită să părăsească ţara şi să plece în Europa, urmând ca ulterior să se stabilească în Franţa.

În 1921 se recăsătoreşte cu conductorul Willie Baker, pe care-l va părăsi în 1925.

Talentul său este descoperit de poetul german Karl Gustav Vollmoeller, prin intermediul căruia ajunge să cânte şi să danseze pe marile scene ale Parisului şi Berlinului, având un succes răsunător. În scurt timp va fi cap de afiş în celebrul Folies Bergère, unde apare  îmbrăcată numai cu o centură de banane artificiale. În cercurile intime din Paris obişnuia să danseze goală.

La 3 iunie 1927 se va căsători cu cioplitorul în piatră sicilian, Giuseppe Abatino, care se prezenta în societate drept conte.

“Cea mai sezaţională femeie pe care am văzut-o vreodată”, după cum îi spunea Hemingway, a venit la Bucureşti în 1928. În schimbul unui onorariu imens primit de la Constantin Tănase, Josephine Baker va face spectacool la Cărăbuş şi îi va fermeca pe bucureşteni cu plimbările excentrice de pe Calea Victoriei şi apariţiile de la Capşa.

Datorită succesului său răsunător este atrasă de Rezistenţa Franceză, în timpul celui de al Doilea Război Mondial, şi participă la foarte multe acţiuni de spionaj, aducând informaţii valoroase de la clienţii germani italieni şi japonezi, cărora le dansa în baruri. Mai mult, reuşeşte să se infiltreze printre fascişti şi este invitată în repetate rânduri la petrecerile ambasadei italiene din Franţa.

După război, a adoptat mai mulţi copii orfani de diferite etnii şi rase.

În România a revenit în 1970, la Braşov, pe scena Cerbului de Aur. Cinci ani mai târziu, pe 12 aprilie 1975 a murit la Paris, fiind înmormântată în cimitirul din Monaco.

Descoperă îţi prezintă principalele semnificaţii istorice ale zilei de 2 octombrie:

1187 – Sultanul Saladin a cucerit Ierusalimul, încheind astfel domnia creştină de 88 de ani asupra oraşului. Acest eveniment va conduce apoi la cea de-a treia cruciadă.

1409 – Este atestată cea mai veche pisanie românească, cea de la biserica Streisângiorgiu (jud. Hunedoara).

1904 – S-a născut scriitorul britanic Graham Greene: „La drum cu mătuşă-mea”, „Sfârşitul unei iubiri”, „Omul nostru din Havana” (d. 1991).

1911 – S-a născut scriitorul Miron Radu Paraschivescu: „Tristele”, „Laude şi alte poeme”, „Declaraţia patetică” (m. 17 feb. 1971).

1939 – S-a născut cântăreţul de muzică uşoară Dan Spătaru: „Măicuţa mea”, „Ţărăncuţă, ţărăncuţă”, „Trecea fanfara militară”, „Mi-ai furat inima”. În Cuba a bătut recordul la aplauze: 16 minute şi 19 secunde. (m. 8 septembrie 2004).

1958 – Guineea îşi obţine independenţa faţă de Franţa, în urma unui referendum. Primul preşedinte al statului va fi Sékou Touré.

1968 – A încetat din viaţă pictorul francez Marcel Duchamp (n. 28 iulie 1887)

2002 – A încetat din viaţă Tiberiu Olah, compozitor şi muzicolog român de etnie maghiară (n. 1928)

2009 – Rio de Janeiro a fost ales oraşul gazdă pentru Jocurile Olimpice şi Paralimpice de vară din 2016.