Prima pagină Cultura

Au inventat romanii Crăciunul? Asemănările incontestabile între Crăciunul creştin şi Saturnalia

Marina Manastîrlî 12.24.2015 | ● Vizualizări: 2910
Saturnalia de Ernesto Biondi (1909), la Grădina Botanică din Buenos Aires.     + zoom
Galerie foto (1)

Poate fi primul împărat creştin roman cel care a inventat festivalul păgân de Saturnalia pentru a sărbători naşterea lui Hristos?

E sărbătorit aproape de 25 decembrie, de obicei, într-un mediu familial. Se organiza ospăţ, era loc pentru generozitate faţă de cei săraci, schimb de cadouri şi decorare de copaci. Află că nu descriu aici Crăciunul, această sărbătoare este Saturnalia. 
 
Saturnalia este un fesival roman păgân al solstiţiului de iarnă. E posibil oare ca cea mai populară sărbătoare a creştinismului, Crăciunul, să derive din păgâna Saturnalia? 
 
În primul secol după Hristos, poetul Gaius Valerius Catullus a descris Saturnalia ca fiind "cel mai bun din toate timpurile": codurile vestimentare au fost relaxate, mici cadouri, cum ar fi păpuşi, lumânări şi păsări crescute erau dăruite reciproc. 
Saturnalia era văzută ca un prilej de inversare a rolurilor sociale. Cei bogaţi era de aşteptat să plătească chiria pe o lună pentru cei care nu o puteau face, stăpânii şi sclavii puteau să-şi schimbe veşmintele între ei. Gospodarii aruncau zarurile pentru a determina cine va deveni monarhul temporar Saturnalian. Poetul Lucian din Samosata (120-180 d.Hr) a scris despre asta în poemul său, Saturnalia.
 
Saturnalia a pornit ca un festival al fermierilor ce marca sfârşitul sezonului de plantare de toamnă în cinstea lui Saturn (satus însemnând semănat). Mai multe săpături arheologice făcute în provincia romană, Constantin, acum Algeria, demonstrează că cultul lui Saturn a supravieţuit până la începutul secolului III. 
 
În timpul domniei împăratului Augustus (63 î.Hr.-14 d.Hr.) sărbătoarea a durat 2 zile, cu începere pe 17 decembrie. Ulterior, poetul Lucian a descris festivitatea ca fiind un eveniment de şapte zile. Modificările din calendarul roman au mutat punctul culminant al festivalului Saturnalia la 25 decembrie, aproape de data solstiţiului de iarnă.
 
Încă din anul 217 î.Hr. au fost organizate serbări publice de Saturnalia. Statul roman a anulat execuţiile şi s-a abţinut de la a declara război în timpul festivalului. Autorităţile romane păgâne au încercat să reducă din durata festivalului, Împăratul Caligula (anii 12-41 d. Hr) a căutat să-l limiteze la cinci zile, însă cu puţin succes.
 
Împăratul Domiţian (anii 51-96 d. Hr) ar fi schimbat data Saturnaliei la 25 decembrie, în încercarea de a-şi afirma autoritatea. Poetul Statius (AD 45- 95) descrie, în poemul său Silvae, banchetul generos şi de divertisment prezidat de Domiţian, cu jocuri, dulciuri, fructe şi nuci şi zboruri de flamingo eliberate peste Roma. Sărbatoarea includea şi lupte între pitici şi gladiatori de sex feminin, care pentru prima dată au fost iluminate pe timp de noapte.
 
Convertirea împăratului Constantin la creştinism în anul 312 d.Hr. a încheiat persecuţia romană a creştinilor şi a dat startul patronajului imperial al bisericilor creştine. Dar creştinismul nu a devenit peste noapte religia oficială a Imperiului Roman. David Gwynn, lector în istorie antică şi mai târziu profesor la Universitatea Royal Holloway din Londra, afirmă că, alături de creştini, "Saturnalia a continuat să fie celebrată timp de un secol".
 
Poetul Ambrosius Teodosie Macrobius a scris despre o altă Saturnalia, descriind un banchet al celebrităţilor literare păgâne din Roma. Clasicişti au datat această lucrare între anii 383 şi 430 d.Hr, aşa că el descrie o Saturnalia din timpul vieţii împăraţilor creştini. Calendarul creştin al lui Polemius Silvus, scris în jurul anilor 449 d.Hr, menţionează despre Saturnalia, constatând că "este folosit, acest festival, pentru a onora zeul Saturn". Acest lucru sugerează că s-a transformat de la origini până atunci doar într-un alt carnaval popular.
 
Aparent, Crăciunul a început ca Saturnalia, în Roma, şi s-a răspândit în estul mediteranean. Cele mai timpurii referinţe cunoscute pentru comemorarea naşterii lui Hristos, pe 25 decembrie, sunt în calendarul roman Philocalian în anul 354 d.Hr. Schismele provinciale au dus, după scurt timp, la crearea diferenţelor în calendarele creştine. Biserica Ortodoxă din Est (bizantin), jumătatea Imperiului Roman, a stabilit data de Crăciun la 6 ianuarie, comemorând simultan naşterea lui Hristos, botezul şi primul miracol.
 
Saturnalia are un pretendent rival ca precursor al Crăciunului: festivalul de adormire Natalis Solis Invicti, "ziua de naştere a soarelui neînvins". Calendarul Philocalian precizează, de asemenea, că la 25 decembrie a fost o sărbătoare romană în onoarea cultului Sol Invicta. Cu originea în Siria şi cultul monoteist al lui Mithra, Sol Invicta are cu siguranţă multe asemănări cu sărbătoarea închinării lui Isus. Cultul a fost introdus în imperiu în anul 274 d.Hr. de către împăratul Aurelian (214-275), care a făcut această religie drept religie de stat, punând această emblemă pe monedele romane.
 
Sol Invicta a avut succes prin capacităţile sale de a asimila aspectele legate de Jupiter şi alte divinităţi în figura sa de Rege al Soarului, care reflectă puterea absolută a împăratului ”divin”. Dar, în ciuda eforturilor depuse de împăraţii păgâni de mai târziu, de a controla Saturnalia şi absorbi festivalul în favoarea cultului oficial, Invicta Sol a ajuns să se asemene foarte mult cu vechea Saturnalia. Constantin, primul împărat creştin, a fost cel care transformat cultul Invicta Sol, în ceea ce a fost de atunci deja un imperiu predominant monoteist: "Prin urmare, este posibil", spune Dr. Gwynn, lector în istorie antică. " Crăciun a fost destinat să înlocuiască acest festival, mai degrabă decât Saturnalia”.

"Cea mai mare parte a oamenilor de ştiinţă moderni ar fi reticenţi să accepte orice conexiune strânsă între Saturnalia şi apariţia Crăciunului creştin", conchide Gwynn.

Creştini devotaţi vor fi reasiguraţi că data Crăciunului ar putea deriva din conceptele iudaismului care se leagă de momentul morţii profeţilor, fiind conectată de momentul de concepţie sau naştere a lor. De aici, primii ecleziaşti numără cele nouă luni de sarcină ale Mariei, drept urmare Buna Vestire din data de 25 martie va produce o altă dată de 25 decembrie pentru naşterea lui Hristos.