Ai trimis un mesaj și ai așteptat răspunsul. Ai mai trimis unul, apoi încă unul și nimic. Între timp, vezi că persoana este activă pe rețelele sociale, poate chiar îți citește mesajele, dar totuși nu îți scrie.
Din acel punct, posibil să dispară din viața ta fără nicio explicație, fără un semn de rămas-bun, fără nimic care să marcheze sfârșitul relației. Această situație este un exemplu clar de ghosting și, dacă ți s-a întâmplat, probabil știi că durerea pe care o produce un asemenea comportament este mai greu de gestionat decât un refuz clar și direct.
Un studiu publicat în 2024 în Journal of Experimental Psychology: General, realizat de cercetători de la NYU Stern School of Business, a analizat motivațiile celor care recurg la ghosting. Concluzia nu este confortabilă, dar este clară: mulți nu dispar din indiferență totală, ci pentru că vor să evite disconfortul.
Cu alte cuvinte, nu știu cum să încheie o relație sau o conversație într-un mod direct. Pentru ei, tăcerea pare mai ușoară decât o discuție incomodă, fiind, probabil, incapabili să gestioneze reacțiile celuilalt.
Asta nu este o scuză, ci o explicație, iar gestul nu este ceva acceptabil. Însă putem înțelege mai bine dinamica, nefiind vorba mereu de cinism, ci de evitarea unei situații pe care acei oameni nu știu cum să o gestioneze.
Psihologul Darcey Powell, de la Texas A&M University-Corpus Christi, arată că ghosting-ul apare frecvent în două situații: atunci când cineva vrea să evite o confruntare directă sau când se simte inconfortabil și nu știe cum să iasă din interacțiune. De exemplu, o persoană care nu mai este interesată de o relație poate amâna mesajul de „nu mai vreau”, până când evitarea devine totală. La fel, cineva care se teme de reacții negative poate prefera să dispară complet decât să gestioneze o posibilă tensiune.
Acest tipar este mai frecvent la persoanele cu stil de atașament evitant, care tind să se retragă atunci când relațiile devin prea intense ori solicitante emoțional.
Ghosting-ul nu este un fenomen nou, dar mediul digital l-a făcut mult mai simplu de pus în practică. Interacțiunile online reduc contactul direct dintre oameni. Nu există cercuri sociale comune și nici contexte în care să vă revedeți întâmplător, iar consecințele dispariției sunt aproape inexistente. Un studiu realizat pe 626 de adulți din Spania a arătat că ghosting-ul este mai frecvent în rândul persoanelor tinere și apare mai des în relațiile formate online. Motivul este simplu: distanța reduce responsabilitatea.
Atunci când nu vezi reacția celuilalt și nu ești nevoit să o gestionezi, devine mult mai ușor să alegi tăcerea.
Faptul că ghosting-ul doare mai mult decât un refuz direct are o explicație clară. Cercetările conduse de Naomi Eisenberger, la UCLA, arată că respingerea socială activează aceleași zone din creier implicate în durerea fizică. Pentru creier, a fi ignorat nu este foarte diferit de a fi rănit fizic. În plus, lipsa unei explicații creează un tip special de stres. Creierul caută un răspuns și nu îl găsește. Iar asta duce la ruminație, adică reluarea repetată a aceleiași situații în încercarea de a înțelege ce s-a întâmplat.
În absența unui răspuns clar, mintea încearcă să completeze singură golurile. Interpretările apar rapid și, de cele mai multe ori, sunt orientate spre tine. Te întrebi ce ai spus greșit, dacă ai ratat un semnal sau dacă ai fi putut face ceva diferit. Fără o încheiere clară, procesul nu se oprește.
Un studiu publicat în 2025 în Personal Relationships arată că persoanele care au fost victimele ghosting-ului rămân atașate emoțional și continuă să verifice profilul celuilalt, uneori la fel de frecvent ca într-o relație activă. Lipsa unui final menține sentimentul de așteptare.
Ghosting-ul nu este o evaluare a valorii tale, ci a modului în care celălalt reacționează la disconfort.
Persoanele care recurg frecvent la acest comportament tind să evite conversațiile dificile și să amâne situațiile tensionate. Problema nu apare doar în relații romantice, ci în multe alte contexte din viața lor.
Asta nu înseamnă că experiența trebuie minimizată. Lipsa unui răspuns este, în sine, o formă de respingere și poate avea un impact real asupra stării emoționale. Comunicarea directă rămâne, în continuare, un semn de maturitate, și chiar dacă este incomodă, ea oferă claritate și închidere.
Dacă ți s-a întâmplat și ție să fii respins prin ghosting, ar trebui să știi că nu este despre cât valorezi tu, ci despre cât de pregătit a fost celălalt să gestioneze o situație simplă, dar incomodă.
Creierul reacționează mai puternic la incertitudine decât la un refuz clar, motiv pentru care ghosting-ul poate fi resimțit ca fiind mai dureros decât o despărțire directă.
Lipsa unei „încheieri” clare într-o relație menține creierul într-o stare de așteptare, ceea ce explică de ce unii oameni continuă să verifice mesajele sau profilul celuilalt mult timp după ce au fost ignorați.
Surse:
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38780566/
https://www.sciencedaily.com/releases/2023/02/230213113427.htm
Cum să fii mai productiv fără burnout: strategii bazate pe psihologie și tehnologie
Psihologii explică de ce te simți mai bine atunci când ți se anulează planurile
Cum recunoaștem un psihopat? „Personalitățile întunecate” există peste tot, spune un psiholog
De ce unii oameni simt că trebuie să fie mereu puternici? Explicația psihologilor!