Mircea Paul Goreniuc: ”Pacea, ca şi aerul, nu o apreciem decât atunci când nu o mai avem…”

– Domnule Mircea Paul Goreniuc, sunteţi plecat din România din 1970, aţi revenit după 1990, dar sunteţi, totuşi, la prima expoziţie organizată aici. De ce atât de târziu?

• Eleanor de Aquitania, femeia care a condus Europa din umbra
• Robert de Boron, autorul uitat care a reinventat legenda Sfântului Graal

– De fapt, cei de la Uniune mi-au promis trei ani la rând ca voi avea o expoziţie la Simeza, lucru care nu s-a realizat şi n-am mai încercat…
Doamna Ruxandra Garofeanu mi-a expus două picturi în expozitia de anul trecut „Desenul Sculptorului”, împreuna cu Jalea, Vlasiu, Maitec, Iliescu Calinesti, doar să numesc câţiva, iar anul acesta m-a invitat să fac o expozitie personală la Galeria Dialog.

– Cum aţi ajuns de la sculptura în lemn la cea monumentală, în oţel şi bronz?

– Am început cioplitul în rădăcini, numai cu talentul dat de Dumnezeu
Părinţii mei au avut „origine nesănătoasă” şi am fost însemnat cu acest flagel şi eu… Asta era în 1961 când umblau muncitori pe stradă şi dacă aveai pantalonii prea strâmţi, ţi-i tăiau sau dacă aveai barbă ţi-o tundeau…

Şansa mea de a face facultatea era foarte mică şi împotriva dorinţei Tatălui meu m-am concentrat în ciopliturile mele în rădăcini inspirându-mă din frumoasele basme româneşti cu personajele legendare ca Păcală, Tândală, Ochilă, Flămânzilă, Zmeul Zmeilor, Baba Cloanţa etc.
Am reuşit să plec din ţară ca artist amator invitat de o galerie din Műnchen interesată de originalitatea ciopliturilor mele în rădăcini care mi-a trimis o invitaţie.

După mai multe refuzuri, am reuşit sa obţin paşaportul pentru o lună. Ajuns acolo, i-am spus directoarei galeriei că vreau să rămân să-mi fac studiile superioare în Artele Vizuale şi după ce am dat examenul de admitere, am fost acceptat şi am primit o bursă lunară de 300 DM care pentru mine era o avere, plus cantină şi cămin studentesc, permis la metrou (la a cărui realizare am contribuit şi eu la început spărgând beton cu ciocanul cu aer comprimat 10 ore pe zi cu 4 DM pe oră, împreună cu toţi muncitorii imigranţi turci, albanezi, greci, iialieni.)
O dată ce am devenit student, am început să învăţ cu o „foame” ieşită din comun. Totul, de la istoria artei la modelaj în lut (care era obligatoriu primele două semestre) la arta turnării bronzului, pictură, cioplitul pietrei, mozaicul în sticlă, poleitul cu foiţă de aur şi multe alte subiecte care m-au interesat şi în acelaşi timp învăţând limba germană la Goethe Institute, trimis de Academie. În şase luni vorbeam aproape bine şi scriam în germană. După patru semestre am plecat în California, unde am continuat studiile.

Intrat la Akademie nu am mai lucrat în rădăcini. Am început să lucrez în metal, având ca ghid pe profesorul de sculptură monumentală Georg Brenninger. Sculptura monumentală în aer liber se poate face doar din piatră sau metal. Eu am ales metalul…

Mircea Paul Goreniuc s-a născut în decembrie 1942, la Bucureşti, a studiat artele plastice în Germania şi în Statele Unite, e cunoscut mai ales pentru sculptura monumentală în aer liber, a participat la numeroase expoziţii de grup în toată lumea şi a avut câteva zeci de expoziţii personale de-a lungul globului. Oprele sale, unele încununate cu premii, se găsesc în colecţii private şi publice din Statele Unite, România, Germania, Franţa, Finlanda, Suedia, Danemarca, Australia şi China.

Textul integral al acestui dialog este disponibil aici.