De ce i-a convocat Carol al II-a pe ambasadorii marilor puteri după atacul nazist asupra Franței

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Ofensiva lansată de Germania împotriva Franței, Olandei și Belgiei, la 10 mai 1940, a provocat șoc și la București. Regele Carol al II-lea al României observa cum, unul după altul, se prăbușeau principalii piloni de securitate ai României. După destrămarea Cehoslovaciei și dispariția Micii Înțelegeri, alianța dintre România, Iugoslavia și Cehoslovacia a urmat, în septembrie 1939, ocuparea Poloniei, un alt aliat important al statului român, de către Germania nazistă și Uniunea Sovietică. În primăvara anului 1940, și Franța se afla sub asediul trupelor naziste La numai cinci zile de la declanșarea atacului asupra Franței, Carol al II-lea i-a convocat pe ambasadorii Franței, Marii Britanii și Germaniei pentru a evalua rapid evenimentele și consecințele acestora asupra României.

Încă de pe 10 mai 1940, regele Carol al II-lea a urmărit cu interes evoluția operațiunilor militare. De altfel, în fiecare zi regele a făcut însemnări, în jurnalul său, despre principalele evenimente de pe câmpul de luptă.

În intimitatea sa, regele era de partea aliaților. La cinci zile după ofensiva nazistă, Carol al II-lea s-a enervat deoarece, din comunicatele oficiale ale părților combatante, se putea desluși orice, mai puțin adevărul.

„Știri ceva mai bune. Pare-se că este o oprire în ofensiva germană și că Liege tot n-a căzut. Dacă te iei după comunicatele oficiale înnebunești curat, nu altceva. Se încurcă în dialectică spre a face să crezi orișice”, nota pe 10 mai 1940 Carol al II-lea, în jurnalul său.

„Fiecare pare sigur de succesul lui, mai ales neamțul, care părea să spuie că războiul e terminat”

Tot în după-amiaza zilei de 10 mai 1940, regele îi primește în audiențe pe ambasadorul britanic la București, Reginald Hoare, pe cel francez, Adrien Thierry, dar și pe cel german, Wilhelm Fabricius. Dacă după întâlnirea cu ambasadorii aliați, francez și britanic, regele a rămas cu o impresie bună, nu același lucru s-a întâmplat după întrevederea cu cel german. Wilhelm Fabricius a ridicat unele probleme la adresa României.

„După-amiază – precizează Carol al II-lea –, am primit pe acei trei reprezentanți ai beligeranților, Thierry, Fabricius și Hoare. Fiecare pare sigur de succesul lui, mai ales neamțul, care părea să spuie că războiul e terminat.

Ca mentalitate, mi-au făcut o mult mai bună impresie Aliații decât adversarul lor, care se cam plângea că nu este lăsat să facă propagandă și că dacă dăm prea multă păcură Aliaților nu va fi destulă pentru el. L-am asigurat că la ce ne-am angajat poate fi sigur că va primi. Cât în ceea ce privește propaganda, cea mai bună este armamentul ce ni-l dau”.

Carol al II-lea: „Știrile sunt foarte proaste, la Sedan linia fortificațiilor franceze a fost ruptă”

Ziua nu s-a încheiat prea bine pentru Carol al II-lea. Cu o oră înainte de miezul nopții, Ernest Urdăreanu, mareșalul Palatului, l-a sunat pe suveran și i-a dat vești proaste despre evoluția luptelor de pe Frontul de Vest. Mai mult, prim-ministrul Gheorghe Tătărescu l-a anunțat pe mareșalul Palatului că dacă germanii vor învinge, regele trebuie să schimbe guvernul cu unul germanofil.

„Pe la 11, Urdăreanu telefonează că știrile sunt foarte proaste, la Sedan linia fortificațiilor franceze a fost ruptă și că unitățile blindate germane au pătruns până în Câmpia Franței. Aceasta reiese din comparația ambelor comunicate. În tot cazul, reiese clar că prima fază a marii bătălii se desfășoară în detrimentul Aliaților.

Pentru noi, în fiecare clipă se pun probleme noi. Tătărăscu, care a avut o lungă conversație azi după-amiază cu Urdăreanu, întrevede și posibilitatea ca noi să trebuie să schimbăm linia politicei noastre, căci el începe să creadă în victoria germană. În acest caz, Guvernul ar trebui schimbat cu unul de nuanță mai germanofilă. S-au propus două nume, Gigurtu și Antipa”, nota Carol al II-lea în jurnalul său.

Carol al II-lea: „Trecem prin clipele cele mai grele ale istoriei sale”

În acele clipe dramatice, Carol al II-lea a continuat să creadă în victoria aliaților, deoarece era convins că Statelor Unite vor interveni în război de partea aliaților. Totuși, monarhul întrevedea vremuri grele pentru România

„Pentru mine – scria Carol al II-lea –, aceste perspective, care sunt silit a le întrevedea și eu, cu toate că refuz a le crede posibile, mi-au dat o lovitură de măciucă în cap. În tot cazul, această politică nu poate fi decât una de oportunism, căci victoria lui Hitler nu poate fi definitivă.

Desigur că U.S.A. vor intra în joc și atunci cine știe ce i se va întâmpla. În tot cazul, această dominație a Germaniei asupra lumii este sfârșitul unei civilizațiuni și începutul unei ere noi în istoria umanității.

În orice caz, această dezvoltare a lucrurilor nu este dintre cele fericite pentru țara noastră. Trecem prin clipele cele mai grele ale istoriei sale. Să ne ajute Dumnezeu să trecem fără prea multe pagube prin această criză și, dacă răul se produce, să rămâie cel puțin România în picioare”.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O enigma neelucidată: Cum a ajuns Iancu Kalinderu confidentul regelui Carol I și omul cel mai influent din România?

Ciudata personalitate a doctorului Carol Davila

Carol al II-lea, în fața furtunii: „Dușmanul public nr. 1 este URSS”

Carol al II-lea, între luciditate politică și capitulare diplomatică