René Descartes, filosoful care a revoluționat gândirea occidentală

Atât filosofia modernă cât și matematica modernă a început odată cu René Descartes, filosoful care a încercat să justifice concepte simple despre ființele umane, lumea înconjurătoare și Dumnezeu folosind o tehnică proprie numită îndoială carteziană sau metodică.

René Descartes a dezvoltat și prima teorie modernă în privința faptului că mintea și corpul sunt în esență diferite și separabile (dualismul minte-corp), o distincție care continuă să fascineze filosofii. Dezvoltarea geometriei analitice de către Descartes a deschis calea pentru avansurile ulterioare în domeniul matematicii. De asemenea, Descartes a insistat că știința nu ar trebui bazată pe probabilități ci pe certitudini derivate din observații și experimente.

• Boris Pasternak, autorul romanului monumental Doctor Jivago. Al doilea scriitor sovietic laureat al Premiului Nobel pentru…
• Christopher Plummer și Blestemul lui Von Trapp. Cum Sunetul Muzicii i-a modelat actorului o carieră de…

René Descartes s-a născut la data de 31 martie 1596 în La Haye (acum Descartes), în regiunea Touraine a Franței. La renumita școală iezuită La Flèche, Descartes a învățat despre filosofie, știință, matematică și artă. După ce a obținut licența în drept de la Universitatea din Poitiers în 1616, Descartes a călătorit ca voluntar pentru armata olandeză și cea bavareză.

„Cogito, ergo sum” (Cuget, deci exist)

În 1619, René Descartes a dezvoltat geometria analitică, în care punctele sunt reprezentate drept perechi de numere, iar liniile și curbele sunt reprezentate ca ecuații algebrice. Asta permite problemelor geometrice să fie rezolvate cu algebra. În același an, Descartes a concluzionat că Universul are o structură matematică logică și că o singură metodă de raționament, bazată pe matematică, ar putea fi aplicată tuturor științelor naturale.

Trăind din mijloace proprii, René Descartes a petrecut numeroși ani călătorind și aplicând sistemul analitic propriu în științe. Odată cu instalarea intoleranței religioase în Franța, în 1628, Descartes s-a mutat în Olanda, o societate tolerantă în care a fost liber să caute noi metode de gândire fără să fie acuzat de erezie. Descartes a locuit și a creat în singurătate în diverse regiuni ale țării timp de aproape 20 de ani.

Aici, René Descartes a încercat să descopere un principiu care nu putea fi pus la îndoială și în funcție de care poate fi dezvoltată cunoașterea filosofică. Pentru a face asta, Descartes a dezvoltat un sistem de scepticism prin care filosoful punea la îndoială toate tradițiile și credințele acceptate despre Univers și omenire, indiferent de cât de plauzibile păreau acestea. Descartes a respins toate tipurile de cunoaștere despre care putea fi indus în eroare, inclusiv cunoștințele obținute prin simțuri, raționament sau bazate pe autoritate sau experți. Descartes a stabilit că el nu poate pune la îndoială afirmația „Cogito, ergo sum” (Cuget, deci exist), iar astfel a creat primul său principiu.

René Descartes considera că lumea este alcătuită din două substanțe fundamental diferite

Pornind de la această idee „clară și distinctă”, René Descartes a construit argumente logice pentru a arăta că și alte credințe simple ale sale sunt adevărate. Filosoful a construit dovezi că atât Dumnezeu cât și lumea materială există. Descartes considera că lumea este alcătuită din două substanțe fundamental diferite, mintea și materia. În cadrul acestui sistem de dualism, mintea (sau sufletul) este o entitate spirituală a cărei esență este gândirea. Esența materiei este expansiunea în spațiu. Mintea, argumenta Descartes, este nemuritoare pentru că nu ocupă spațiu și nu poate fi descompusă. Descartes mai credea și că mintea are voință și inteligență, în timp ce materia (inclusiv corpul uman) funcționează după principii mecanice ca o mașinărie.

Lucrările lui René Descartes i-au adus faimă, însă au atras și controverse. Scrierile sale majore în privința metodologiei și filosofiei au fost „Discurs asupra metodei” (1637) și „Meditaţii despre filosofia primă” (1641). De asemenea, filosoful a publicat și lucrări despre medicină, fizică și moralitate, potrivit Britannica.

În 1649, René Descartes a fost invitat să se alăture curții reginei Cristina a Suediei. Nefiind obișnuit cu clima, Descartes s-a îmbolnăvit și a murit la Stockholm la data de 11 februarie 1650.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Albert Camus, filosoful născut într-o lume copleșită de războaie și revolte

Cine a fost Confucius, filosoful care credea că educația trebuie continuată pe tot parcursul vieții

Viața lui Socrate, unul dintre fondatorii gândirii și filosofiei occidentale

Marele mister din mormântul filosofului francez Michel de Montaigne