Albert Camus, filosoful născut într-o lume copleșită de războaie și revolte

Trăind într-o lume copleșită de războaie și revolte politice, filosoful Albert Camus credea că valorile tradiționale umane trebuie să învingă cu orice preț. Deși romanele, eseurile și piesele sale de teatru reflectă un univers indiferent și fără sens, Camus argumenta că este nevoie să ne revoltăm față de această absurditate și să apărăm valorile, precum adevărul și dreptatea.

Albert Camus s-a născut la data de 7 noiembrie 1913 în Mondovi (acum Dréan), Algeria. Un an mai târziu, tatăl său a fost ucis în Primul Război Mondial. Camus a studiat filosofia la Universitatea din Algeria, însă activitatea sa academică a fost întreruptă de tuberculoză.

• Stilul personal ca mecanism de adaptare în perioade de instabilitate socială
• Funicularul, ingineria care face accesibile pantele imposibile

Primele sale opere publicate, o colecție de eseuri, descriu viața sa din Algeria. Eseurile conturează un contrast între mortalitatea fragilă a ființelor umane și caracterul trainic al lumii fizice. Albert Camus a scris, a produs și a jucat pentru Teatrul Muncitoresc, care avea ca scop să expună piese de teatru excepționale publicului din clasa muncitoare. De asemenea, Camus a lucrat ca jurnalist pentru cotidianul Alger-Républicain.

Absurdul, un concept central al operelor lui Albert Camus

Odată cu declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial, Albert Camus a plecat în Franța, acolo unde s-a alăturat mișcării de rezistență și a activat ca editor pentru ziarul mișcării, Combat. Primul său roman, L’Étranger („Străinul), și un eseu, Le Mythe de Sisyphe („Mitul lui Sisif”), au fost publicate în limba franceză în 1942.

Albert Camus și-a folosit primul roman drept platformă pentru a explora absurdul, un concept central al operelor sale prin care trata întrebările despre adevăratul scop al vieții. În lucrările sale, Camus aborda diverse subiecte, de la înstrăinare și până la inadecvarea valorilor tradiționale.

Albert Camus a murit într-un accident de mașină

Al doilea său roman, La Peste („Ciuma” în 1947), este o relatare simbolică a luptei împotriva unei epidemii cu personaje care, deși sunt conștiente de faptul că eforturile lor sunt în van, încearcă din răsputeri să atenueze suferința concetățenilor lor, potrivit Britannica.

Albert Camus a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1957 „pentru operele sale literare importante care iluminează, cu toată onestitatea, problemele care apasă conștiința umană în vremurile noastre”.

La data de 4 ianuarie 1960, Albert Camus a murit într-un accident de mașină în apropiere de Sens, Franța. Un manuscris neterminat al unui roman autobiografic recuperat de la fața locului a fost publicat postum în 1994 sub titlul Le Premier Homme („Primul om”).

Vă mai recomandăm să citiți și:

Simone de Beauvoir, o femeie cu un curaj și o integritate excepțională

Voltaire, unul dintre cei mai importanți scriitori din literatura franceză

Cărţile momentului ca urmare a epidemiei de coronavirus. Printre ele ”Ciuma” lui Albert Camus

O carte pe zi: „Străinul”, de Albert Camus. „E ceea ce facem cu toţii, în fiecare zi, pentru a ne simplifica viaţa”