Sun Tzu, creatorul Artei Războiului. „Războinicul înțelept evită lupta”

Renumit pentru înțelepciunea sa și abordările inovatoare ale tacticilor militare, Sunzi (cunoscut și sub numele de Sun Tzu) a fost un general militar, strateg, scriitor și filosof chinez antic care a trăit în perioada Zhou de Est. (Dinastia Zhou a fost o dinastie chineză care a durat din 1046 î.Hr. până în 256 î.Hr. A fost împărțită în două perioade: perioada Zhou de Vest, 1046 î.Hr. – 771 î.Hr. și perioada Zhou de Est, 770 î.Hr. – 256 î.Hr.)

Deși datele despre această figură antică din istoria universală nu sunt generoase, unele punând chiar sub semnul îndoielii autenticitatea lui, Sunzi este creditat ca fiind autorul „Artei războiului”, un tratat important de strategie militară care a influențat atât filosofia occidentală, cât și pe cea orientală.

• Cum a revoluționat Eddie Van Halen muzica rock? Unul dintre cei mai mari chitariști din istorie
• Test de cultură generală. Cum rămâne aprinsă torța Olimpică?

Textul este încă citit pentru cunoștințele sale despre strategie, tactică și conducere și continuă să fie studiat pe scară largă în academiile militare din întreaga lume, dar dincolo de impactul său asupra gândirii militare, „Arta războiului” a fost aplicată și în domenii precum afacerile, sportul și strategia juridică.

Strategiile militare ale lui Sunzi au fost preluate de comuniștii chinezi

În ciuda lipsei de informații biografice specifice, ideile și învățăturile lui Sunzi au avut un impact de durată, Mao Zedong și comuniștii chinezi preluând din „Arta războiului” multe dintre tacticile pe care le-au folosit în lupta împotriva japonezilor și, mai târziu, a naționaliștilor chinezi.

Premisa din lucrarea „Arta războiului” este că războiul trebuie evitat prin diplomație, iar dacă nu poate fi evitat, ar trebui să fie combătut strategic și psihologic pentru a minimiza daunele și risipa de resurse.

Astfel, conform filosofiei lui Sunzi, războiul ar trebui să fie doar o ultimă soluție, iar a intra în luptă înseamnă deja a recunoaște un fel de înfrângere. Strategia lui Sunzi în relația cu dușmanii a fost o combinație de rezolvări pașnice și război agresiv. Acest lucru reflectă principiile taoiste ale yin și yang (sau forțe opuse, dar complementare).

Sunzi a recomandat ca fiecare lider să urmeze Tao (sau ordinea naturală a universului) ca o componentă principală a unei conduceri de succes.

De ce este importantă lucrarea „Arta războiului”?

Perspective strategice: Textul oferă o privire cuprinzătoare și aprofundată asupra strategiei și tacticii militare, acoperind subiecte precum planificarea, înșelăciunea, manevrele și logistica. De asemenea, oferă și o perspectivă unică asupra naturii conflictului și a importanței înțelegerii propriilor puncte tari și slabe, precum și a celor ale adversarului.

Înțelepciune atemporală: În ciuda faptului că această carte a fost scrisă în urmă cu mai bine de 2.000 de ani, ideile cuprinse în „Arta războiului” sunt încă relevante și aplicabile în prezent. Învățăturile textului despre strategie, tactică și leadership continuă să fie studiate și utilizate pe scară largă în diverse domenii, inclusiv cel militar, al afacerilor, al sportului și al politicii.

„Arta războiului” lui Sun Tzu este considerată una dintre cele mai importante lucrări din literatura chineză și a avut un impact de durată asupra culturii și gândirii chineze. Cartea nu conține doar sfaturi de strategie militară, ci și reflecții filosofice despre natura conflictului și despre importanța înțelegerii propriilor puncte forte și a slăbiciunilor, precum și a celor ale adversarului.

Ce spun istoricii despre Sun Tzu?

Cercetătorii care susțin autenticitatea lui Sunzi au prezentat drept dovezi rolul său în victoria din bătălia de la Boju (506 î.Hr.), sursele istorice susținând că acesta l-a servit pe regele Ho-Lu de Wu (numit și Helu,  515-496 î.Hr.) în Războaiele Wu-Chu din 512-506 î.Hr. Ho-Lu, care a vrut să testeze priceperea și integritatea lui Sunzi înainte de a-l numi conducător, i-ar fi ordonat să îi antreneze cele 180 de concubine pentru a deveni soldați. Sunzi a împărțit haremul în două companii, fiecare dintre ele avându-le în fruntea lor pe două dintre favoritele și protejatele regelui. În timpul antrenamentelor, în momentul în care a dat primul ordin, femeile au râs, neluând în serios exercițiul și, implicit, comenzile ce le-au fost date. Sunzi a repetat ordinal, însă, din nou, acestea au chicotit, moment în care a cerut ca ambele „comandante” să fie executate și înlocuite, gest care le-ar fi speriat pe femei și le-a determinat să se supună fără ezitare comenzilor. Ulterior acestui episod, Ho-Lu l-a angajat pe Sunzi ca general.

Dar această poveste a fost considerată doar o ficțiune încă din secolul al XI-lea d.Hr., atunci când savantul dinastiei Sung Yeh Cheng-Tse a pus la îndoială pentru prima dată existența lui Sun-Tzu. Cu toate acestea, întâmplarea a fost amintită deseori în biografiile despre Sunzi și, chiar dacă este posibil să nu fi avut loc niciodată, ilustrează angajamentul lui Sunzi și ambiția de a reuși, indiferent de cost.

Așa cum nu sunt certe nici datele nașterii filosofului, la fel, circumstanțele și perioada exactă ale morții lui Sunzi sunt nesigure, dar cu toate acestea, ideile și învățăturile sale au avut un impact puternic asupra culturii lumii influențând, de-a lungul timpului, multe figuri istorice.

Din învățăturile lui Sun Tzu

Dacă lupta va duce cu siguranță la victorie, atunci trebuie să lupți, chiar dacă liderul(conducătorul) interzice acest lucru; dacă lupta nu va duce la victorie, atunci nu trebuie să lupți nici măcar la ordinul conducătorului.

Nu există niciun exemplu de națiune care să beneficieze de pe urma unui război prelungit.

Invincibilitatea se află în apărare; posibilitatea de victorie în atac.

Pretindeți inferioritate și încurajați-i aroganța.

Arta supremă a războiului este de a supune inamicul fără a lupta.

Dacă cunoști inamicul și te cunoști pe tine însuți, nu trebuie să te temi de rezultatul a o sută de bătălii.

Războinicii victorioși câștigă mai întâi și apoi merg la război, în timp ce războinicii învinși merg mai întâi la război și apoi caută să câștige.

Strategia fără tactică este cea mai lentă cale spre victorie. Tactica fără strategie este zgomotul dinaintea înfrângerii.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Sunzi

https://www.worldhistory.org/Sun-Tzu/

https://education.nationalgeographic.org/resource/art-war

Vă mai recomandăm să citiți și:

Asasinarea lui Franz Ferdinand și liderii politici de la București. „Eram sigur că războiul nu va izbucni”

Muniție din Primul Război Mondial, descoperită într-o pădure din Argeș

Papa Grigore al IX-lea și războiul dus împotriva pisicilor negre

Desmond Doss, soldatul care a participat la război fără o singură armă